Primul obiectiv, picturile murale, se afla in stare avansata de deteriorare, din cauza scurgerii timpului. Cel de-al doilea, conacul boieresc, ce dateaza din vremea tatalui cronicarului Nestor Ureche, locuit ultima oara de familia de boieri Zarifopol in secolul trecut, a fost distrus aproape in totalitate, in special in perioada de dupa 1990, cand satenii au furat caramizi, grinzi, tocuri de usa, tot ce au putut. Acest din urma monument istoric constituie astazi doar umbra maretului conac de acum cateva decenii. Pereti prabusiti, bucati cariate de zid. Fara acoperis, fara geamuri, fara nimic.
PICTURA DETERIORATA DE LA DOBROVAT
Cele doua edificii iesene, ambele monumente istorice insemnate, necesita conservare. Cel de-al doilea, conacul, are nevoie de refacere totala, insa proiectele cu finantare europeana, cum aveam sa aflu de la primarul din Ceplenita, Dumitru Laiu, "nu asigura refacerea lor". Dar sa le luam pe rand. Mai intai, picturile murale ale bisericii Manastirii Dobrovat. Am ajuns sa le admiram, purtati de o grija necesara, grija cu care inauguram o serie de articole despre astfel de monumente.
De la Iasi la Dobrovat sunt circa 30 de kilometri. Manastirea e situata lateral de localitatea cu acelasi nume. Biserica manastirii a fost construita intre 1503 si 1504 din piatra, in stilul caracteristic moldovenesc, si a fost pictata in timpul domniei lui Petru Rares. Autorul necunoscut a fost denumit "maestrul anonim de la Dobrovat".
Scenele picturii au constituit obiect de cercetare pentru criticii de arta. Dupa 500 de ani, pictura s-a deteriorat prin asa-numitul fenomen de migrare si recristalizare a sarurilor solubile. Pentru ochiul unui nespecialist, picturile au fost acoperite in timp de un strat cenusiu, de la fumul lumanarilor, dar, mai ales, din cauza diferentei de temperatura dintre anotimpuri, biserica neavand instalatie de incalzire.
NICI UN SEMN DE LA MINISTERUL CULTURII
"Domnitorii romani care s-au succedat au respectat aceasta biserica de-al lungul anilor. Vasile Lupu o inchina Manastirii Zografu de la Muntele Athos si ramane asa pana la secularizarea averilor manastiresti din timpul domnitorului Cuza. A fost apoi aici inchisoare, scoala agricola, orfelinat de fete. Intre 1930 si 1948 a existat viata monahala, iar in 1948 a fost inchisa. In 1970 a avut loc o restaurare mai putin reusita, atunci cand a existat si o tentativa de spalare a picturii.
Insa prima data a fost curatata in 1930, dar cu metodele de atunci, pentru ca nu se mai cunosteau decat chipurile ctitorilor. In vremurile noastre, manastirea s-a deschis in anul 1990. In 2004, la 500 de ani de la terminarea construirii sale in timpul lui Stefan cel Mare, era pe o lista a monumentelor ce trebuie consolidate, pentru ca au fost atunci aici reprezentati ai Ministerului Culturii si Cultelor, dar acestia nu au mai revenit si nu au mai dat nici un semn", spune parintele Mercurie, care ne-a fost ghid.
Slujitorii ei, cei cativa calugari care isi duc viata la manastire, participa acum, in Post, de cateva ori pe zi la slujbele facute in biserica, unde si astazi, la o temperatura exterioara blanda, se pastreaza in interior aerul rece al iernii.
Citeste continuarea articolului pe jurnalul.ro
Sursa foto: Jurnalul National
