Viata mi-a dat mai mult decat m-as fi asteptat
"Aniversarea a 73 de ani ma gaseste ocupat cu obligatiile curente de la Academie, intr-o perioada in care, dupa alegerea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarului general, noua echipa de conducere intra in functiune.
In acelasi timp, redactarea unei lucrari pentru publicare si lectura permanenta a literaturii de specialitate (la care nu renunt oricat as fi de cufundat in alte preocupari) si numeroase invitatii la diverse evenimente publice, imi aglomereaza timpul. Aproape orice poate fi recuperat, numai timpul pierdut nu. Nu stim cat ne este dat si imi pare rau dupa fiecare zi care a trecut fara ca seara sa pot spune cum.
Am invatat in viata ca, daca ii respecti pe cei din jur, esti la randul tau respectat. Imi place sa ii tratez la fel pe cei mici ca si pe cei mari, fie ca este vorba despre varsta, profesie, pozitie sociala sau functii. Ma adresez cu «dumneavoastra» si studentilor mei ca si colegilor sau colaboratorilor din Academie.
Intr-o viata lunga am avut multe satisfactii. Dincolo de familie si prieteni, in mijlocul carora ma simt minunat, am avut cateva bucurii deosebite: alegerea ca membru al Academiei Romane, al academiilor de la Berlin, Budapesta, Chisinau, Göttingen si Montenegro, publicarea unor carti.
Dar cea mai magulitoare a fost afirmatia unui chimist englez care, intr-o recenzie publicata intr-o revista a Societatii Americane de Chimie, afirma: «Pana la aparitia cartii lui Haiduc si Edelemann, chimia supramoleculara organometalica nu exista ca disciplina distincta». Un prieten mi-a spus: «Pentru aceasta fraza a meritat sa traiesti».
Desigur, in viata se intampla si sa ratezi uneori o sansa. In 1972, profesorul american Allan MacDiarmid mi-a oferit posibilitatea sa-i devin colaborator. Am refuzat (politicos) si m-am intors in tara, la familie. Cativa ani mai tarziu primea Premiul Nobel pentru lucrarile la care voia sa particip. N-a fost sa fiu colaboratorul unui laureat Nobel!
Varsta de 73 de ani nu mai poate fi un inceput, dar sper sa nu fie nici foarte aproape de sfarsitul unui drum. Nu mai este cazul sa faci planuri noi, dar lucrurile (si lucrarile) incepute trebuie continuate, daca nu pentru altceva, pentru placerea de a le face si de a le vedea terminate. Am in cap (si partial in computer) o carte (sper ca ar fi interesanta...) cu un titlu provocator, care nu a mai fost folosit (Chimie comparata), carte care asteapta sa fie «pusa pe hartie», dar timpul nu este de partea mea.
In cei 73 de ani nu mi-am fixat teluri nerealizabile. M-am bucurat de fiecare dar pe care viata mi l-a oferit, de aceea nu pot spune ca am avut dezamagiri. Dimpotriva, viata mi-a dat mai mult decat m-as fi asteptat. Am calatorit in lume, am cunoscut oameni mari, am lucrat in laboratoare excelente, in proiecte interesante, cu rezultate multumitoare, am amintiri multe si placute.
De ziua aniversarii imi doresc cateva ore linistite la poalele Muntilor Apuseni, unde ma bucur - de cate ori pot - nu numai de timpul liber, ci uneori si de timpul de gandire."
Sursa text si foto: jurnalul.ro
Leonardo da Vinci, biografia unui geniu... David Esrig, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...
