Poate cea mai așteptată băutură din an este.... mustul de struguri, cel mai sănătos și gustos suc natural, dar cel mai puternic fortifiant al sistemului imunitar, datorită conţinutului ridicat de vitamina C. Cel mai bun must de struguri se face după rețete vechi, cu tradiție, la fel ca această băutură-minune.
Mustul de struguri este recomandat celor care fac efort intelectual intens, dar şi celor aflaţi în convalescenţă, deoarece stimulează imunitatea şi refacerea organismului. Pentru a obține însă un must de calitate se cere urmărea unor etape clare, după cum urmează:
- alegerea unor struguri cât mai copți;
- pregătirea strugurilor pentru a fi zdrobiți;
- zdrobirea strugurilor și obținerea mustului;
- limpezirea mustului; pregătirea vaselor pentru păstrare;
- fierberea și conservarea mustului.
Citește și: De ce se pune aspirină în mustul de struguri
Must de struguri după cea mai veche rețetă - Cum alegi strugurii
Pentru a obține un must de calitate, strugurii din care se face mustul trebuie să fie ajunși la maturitatea de consum, adică să fie copți bine, să nu fie afectați de nici o boală specifică și să fie proaspăt culeși, pentru a se evita inceprea procesului de fermentație. Se poate folosi orice soi de struguri, albi sau roșii, cu respectarea condițiilor amintite.
Must de struguri după cea mai veche rețetă - Pregătirea strugurilor
Pregătirea strugurilor în vederea zdrobirii și presării este o etapă importantă în vederea obținerii unui must de calitate. Strugurii proaspăt culeși se spăla bine cu apa curată, fie într-un coș de nuiele (dacă sunt mulți), fie într-un vas de bucătărie cu sită. Printr-o spălare eficientă a strugurilor, pe lângă praful și impuritățile depuse pe boabele de struguri, se înlătura și o parte considerabilă din microorganismele care sunt responsabile pentru procesul de fermentație. După spălare și scurgere, boabele de stugure se culeg individual, dându-se la o parte codițele; dintre boabe se vor folosi doar acelea care sunt coapte bine, crescute suficient și nesfaramate.
După alegerea cu grijă a boabelor de stugure, urmează procesul de zdrobire. Zdrobitul sau presarea boabelor se poate face, fie cu un zdrobitor special (dacă sunt multe), fie cu mâna. Odată zdrobite, boabele se presează bine, pentru a se scoate din ele tot mustul, fie cu ajutorul unei prese speciale, fie cu mână, așezându-le în câteva straturi de tifon. Odată obținut mustul, acesta trebuie ținut la frig, în cămară sau în frigider, o zi sau două, până ce se limpezește complet. Să nu uităm că, bătrânii noștri nu aveau prea multe ustensile la îndemână și zdrobeau strugurii cu picioarele, după ce îi puneau în jgheaburile de la fântână....
Must de struguri după cea mai veche rețetă- Păstrarea la rece
Mustul se păstrează, preferabil, în recipiente de sticlă. Sticlele se spăla foarte bine și se pun la căldură, în cuptor, câteva zeci de minute; sticlele nu vor fi scoase din cuptor decât în momentul în care se vor folosi, mai înainte de a se răci complet. Pâlnia și dopurile ce se vor folosi trebuie să fie și ele bine spălate și curățate de impurități. Poate că mulți dintre voi vă mai amintiți că (la bunici)...mustul era degustat, cu mult înainte de a fi pus în sticle!
Dar, mai înainte de a fi pus în sticle, mustul limpezit trebuie fiert. Pentru aceasta, se va lua o oală mare, în care se va pune apa, și o altă, mai mică, în care se va pune mustul; oală cu must se așează în cea cu apa, pentru a nu intră în contact direct cu focul; astfel, se fierbe timp de 15-20 de minute, la foc potrivit. În timpul fierberii, mustul va produce spumă, această din urmă trebuind a fi înlăturată încontinuu, cu o lingură de lemn.
Citește și: Must pentru iarnă. Trei metode de păstrare a mustului pe timpul iernii
Odată ce sticlele au fost bine încălzite, iar mustul a fost fiert, acesta poate fi pus în sticle. Sticlele fierbinți se scot din cuptor și se pun pe un suport metalic, iar mustul se toarnă direct în ele, fără a mai fi lăsat la răcit.
Odată umplute sticlele, acestea se astupă cât mai bine cu dopuri curate. După această, sticlele cu must se așează într-o cutie de carton sau într-o tavă cu margini înalte, înfășurată în mai multe pături groase, unde se țin până la răcirea lor completă. Răcirea lentă este importantă, ea putând dură chiar și două zile. Odată răcite, mai înainte de a fi așezate definitiv în cămară, sticlele pot fi lăsate în frigider până la o săptămâna. După această, sticlele se împachetează în hârtie netransparentă și se așează într-un loc rece (pivniță sau cămară).
În cazul în care se dorește obținerea unui must fără fierbere la foc, atunci strugurii zrobiti și sucul se țin într-un recipient câteva ore, în funcție de tipul de strugure. Apoi se strecoară, iar sucul obținut (mustul) se toarnă în recipientele de sticlă. Acestea trebuie lăsate câteva zile, pentru că lichidul tulbure să se limpezească și să se facă depuneri pe fund.
