Pani cunzatu - sandvisul urias al sicilienilor

Fiecare reteta are o poveste a ei aparte si ce a dus la inventarea ei poate avea imediat tenta de fabulos daca e povestit de cine trebuie. Simona Lazar nu doar prezinta o reteta, ci o invaluie intr-o legenda in care oameni si ciclopi traiesc deopotriva.

Sicilia si Malta isi disputa un fragment din Odiseea lui Homer. Popasul de pe Insula Ciclopului, povestea in care Ulise reuseste sa-l pacaleasca pe uriasul cu un singur ochi, asezat in mijlocul fruntii.

Disputa nu e deloc intamplatoare. Pe doua insulite - fiecare apartinand de cate una dintre cele doua "rivale" - se afla cate o pestera in care s-a descoperit cate un schelet de elefant preistoric. Unica fosa nazala, situata in mijlocul fruntii, pare sa fi starnit imaginatia anticilor.

Pana-si rezolva sicilienii si maltezii disputa, marturisesc ca eu inclin sa tin partea "ma­caronarilor". Si asta pentru ca numai foamea unui ciclop putea sa inventeze o reteta pantagruelica, asa cum este "pani cunzatu".

Imaginati-va o franzela uriasa de un kilogram, pe care sicilianca o taie in doua, de-a latul, o "deschide" si-o pune cateva minute numai la cuptor. Apoi, pe una dintre jumatati presara sare, piper, oregano si ardei iute uscat si zdrobit, dupa ce inainte a frecat painea cu cativa catei de usturoi. Stropeste cu ulei de masline (din plin).

Asaza felii de rosii pana acopera bucata de paine. Deasupra lor pune fileuri de ansoa si frunze de busuioc, pe care le acopera cu cealalta bucata de paine (stropita si ea cu ulei de masline extravirgin).

"Monstruozitatea" asta culinara e numai pentru un singur om. Tine loc, probabil, si de pranz, si de cina. Ori poate ca nu..., daca sicilienii or fi, intr-adevar, urmasi de ciclop. Daca cineva mi-ar fi povestit despre aceasta mancare a sicilianului trapanez, cel mai probabil nu l-as fi crezut.

Dar am vazut-o cu ochii mei la Sicliamo. Nu, n-am indraznit sa si mananc "pani cunzatu". Doar am gustat. Si va jur ca n-am intalnit multe mancaruri la fel de savuroase. Doar ca le prefer in portii (mai) mici!

O multime de supozitii si cateva date istorice precise leaga Oltenia de Sicilia. Mai in gluma, mai in serios, prietenii mei sicilieni isi numesc insula "Oltenia Italiei", si asta in primul rand datorita unei particularitati lingvistice: si intr-o parte, si in cealalta se foloseste mult perfectul simplu in vorbirea curenta.

Poate, daca am face o cercetare etimologica si istorica mai in adancime, ar trebui sa spunem mai degraba Olteniei ca este "Sicilia Romaniei" - si asta pentru ca stramosii lor, mercenari in legiunile romane, au fost campati aici vreo doua secole. Dar sa-i lasam pe istorici si lingvisti sa rezolve dilema. Astazi vom povesti mai degraba despre uleiuri de masline, vinuri si bucate siciliene.

citeste Jurnalul National

foto: www.trapaninostra.it