Urmărește A1 pe DiscoverAu trecut 58 de ani de la ridicarea Zidului Berlinului și rămășițele care au rămas și azi în picioare spun povești dureroase despre vremurile apuse. Află câteva lucruri inedite despre Zidul Berlinului din articolul de pe a1.ro.
Astăzi, 12 august 2019, se împlinesc 58 de ani de la ridicarea Zidului Berlinului. În 1961, în noaptea de 12 spre 13 august, începea ridicarea Zidului Berlinului. Astfel, avea loc separarea germanilor la est de berlinezii din vest. Zidul a rezistat până la 9 noiembrie 1989.
Ridicarea Zidului Berlinului – Scurt istoric
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație. Vechea capitală a Germaniei, Berlinul, ca sediu al Comisiei Aliate de Control, a fost împărțită în patru zone de ocupație corespunzătoare. Deși, la început, intențiile puterilor învingătoare erau de a guverna împreună Germania în granițele stabilite în anul 1947, izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupație franceză, britanică și americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Ca ripostă, în zona de ocupație sovietică a Berlinului avea să fie proclamată, în același an, Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul Răsăritean.
Conceput de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobat de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest. Existența timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației : de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 - între 1962 și 1989.
Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și căderea guvernului comunist.
Lucruri inedite despre Zidul Berlinului
-Zidul Berlinului a fost ridicat la 15 ani după izbucnirea Războiului Rece.
După apariția celor două Germanii, cea federală, zisă de vest, și cea democrată, zisă de est, peste două milioane de germani din zona comunistă au plecat spre Occident. Acest exod masiv din anii 1949-1961 i-a făcut pe comuniști să caute o soluție pentru prevenirea depopulării statului. Astfel au ajuns să ridice un zid în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei mai mulți dintre refugiați.
-Zidul Berlinului a căzut din greșeală
În noaptea de 9 noiembrie 1989, la o conferință de presă, Günter Schabowski, membru al Politburo, a anunțat că restricțiile privind vizele de călătorie vor fi eliminate. Întrebat din ce moment va intra în vigoare această măsură, el a răspuns:„Imediat, fără întârziere.”
De fapt, autoritățile comuniste nu aveau nicio intenție să ridice imediat acele restricții. Planul era de a anunța măsura în ziua următoare, iar în realitate, procedeul de aplicare pentru viză rămânea oricum îndelungat și complicat. Răspunsul lui Shabowski s-a răspândit însă repede, iar în curând mii de oameni, de-o parte și de alta a zidului, s-au adunat în apropierea punctelor de trecere a frontierei. Harald Jäger, ofițer de gardă la punctul de frontieră din Bornholmer Strasse, s-a trezit în fața unui număr mare de oameni care doreau să treacă granița. În lipsa unor instrucțiuni clare, a luat decizia de a ridica bariera și de a-i lăsa pe oameni să treacă.
-Două ziduri în Berlin
Bariera care separa Berlinul de Vest de cel de Est consta din două ziduri de beton, între care se afla o așa-zisă „zonă a morții” de aproximativ 150 m păzită de soldați înarmați cu mitraliere. Zidul Berlinului a început ca un gard de sârmă ghimpată, transformat până în 1975 într-un sistem complex de baricade și capcane, cu 155 km de zid, 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre și 11.000 de soldați însărcinați cu păzirea lui.
-Aproximativ 140 de oameni au murit încercând să treacă granița dintre Est și Vest.
Potrivit estimărilor oficiale, 138 de persoane au murit împușcate sau au suferit accidente fatale în încercarea de a trece zidul. Prima persoană care a murit din cauza zidului a fost Ida Siekmann. În ziua de 22 august 1961, ea a încercat să sară de la geamul balconului ei care dădea spre o stradă aflată, teoretic, în zona Berlinului de Vest.
-Din cei 10.000 de oameni care au încercat să scape din Germania de Est, peste 5000 au reușit trecând peste sau pe sub Zidul Berlinului
Bariera dintre cele două zone ale orașului nu i-a descurajat pe germani. Mii de oameni au încercat să treacă zidul și au conceput metode care mai de care mai inventive. Spre exemplu, acrobatul Horst Klein s-a folosit de un cablu electric vechi, care nu mai era în uz, și a mers pe el, la o înălțime considerabilă, până ce a trecut oficial granița. Pe măsură ce măsurile de securitate din jurul zidului s-au intensificat, și oamenii au devenit mai inventivi. Au apărut mașinile cu compartimente secrete, tunelurile sau documentele false.
-Zidul Berlinului a servit drept ghenă a vest-berlinezilor
Berlinii din Vest obișnuiau să-și arunce vechiturile peste zid ca modalitatea cea mai simplă de a scăpa de lucrurile nedorite din casă.
-Demolarea oficială a zidului a început pe 13 iunie 1990
Data oficială a căderii Zidului este 9 noiembrie 1989, însă demolarea lui nu a început decât în iunie 1990. În acele șapte luni, controlul la graniță încă exista, dar nu mai era la fel de strict ca înainte. Toate punctele de trecere a frontierei au fost desființate la 1 iulie 1990, iar în luna octombrie a aceluiași an, Germania a redevenit o singură țară.
-În Germania de Est, zidul era numit „Pavăza de protecție antifascistă”. În Germania de Vest, i se spunea „Zidul Rușinii”
Autoritățile est-germane au susținut că zidul era menit să-i protejeze pe cetățeni de fasciștii occidentali și de spioni. La câteva săptămâni după ridicarea zidului, Walter Ulbricht declara că s-au sigilat fisurile prin care puteau pătrunde cei mai răi inamici ai poporului german. Willy Brandt, în schimb, la acel moment primar al Berlinului de Vest (și viitor cancelar al Germaniei), a spus despre noua graniță că este un Zid al Rușinii.
-Partea de vest a Zidului era acoperită de graffitti-uri, spre deosebire de cealaltă, care a rămas mereu gri.
Acest fapt se explică prin prezența forțelor armate din partea est-germană a Zidului, care nu permiteau nimănui să se apropie de el.
-Ciocănitorile de Zid
La doar câteva ore după căderea zidului și în lunile ce vor urma, mii de oameni – cunoscuți drept Mauerspechte, ciocănitori de zid – au folosit ciocane pentru a lua câte o părticiă din Zidul Berlinului ca suvenir, devenite acum suveniruri pentru turiști.
-Graffiti pe zidul Berlinului în prezent
Astăzi, numeroși artiști au folosit rămășițele din zidul Berlinului ca o pânză pentru a-și etala talentul. Aceștia au făcut numeroase graffiti-uri pe zid, reprezentând diverse personalități politice ale vremii , slogane sau stări ce apăsau populația la acea vreme.
Citește și:
Sură foto: theculturetrip.com
