Cand se impune realizarea unui CT cerebral

Computer tomografia (CT) în zona creierului reprezintă o procedură de imagistică medicală, noninvazivă, folosită pentru diagnosticarea anumitor boli. Această procedură se bazează pe măsurători speciale cu ajutorul razelor X, pentru a produce imagini, numite uneori și „felii” ale creierului pacientului.

Comparativ cu radiografiile standard, un CT cerebral oferă informații mult mai detaliate despre țesutul creierului și despre structurile din care este alcătuit acest organ. Prin urmare, această investigație asigură medicilor mai multe informații despre traumatismele ori bolile creierului.

În ce situații este necesară efectuarea unui CT cerebral?

În primul rând, medicul neurochirurg (însă nu doar acesta) recomandă un CT cerebral pentru a pune un diagnostic corect. Un CT cerebral poate fi, deci, efectuat pentru a se evalua creierul, în vederea depistării unor tumori și a altor leziuni, traumatisme, hemoragii intracraniene, pentru depistarea unor anomalii structurale ale creierului, ca de exemplu hidrocefalia (adică acumularea anormală de lichid cefalorahidian în creier), infecțiile, funcționarea anormală a creierului ori alte tulburări ori condiții medicale.

Un CT cerebral se impune mai ales atunci când alt tip de examinare ori investigație medicală (de pildă, o radiografie ori examinarea fizică a pacientului) prezintă rezultate neconcludente.

Totodată, un CT cerebral poate fi folosit de medicul specialist pentru a evalua efectele tratamentului în cazul pacienților cu tumori cerebrale, cum ar fi glioblastomul, despre care puteți afla mai multe aici. Și, desigur, pentru medicii neurochirurgi un CT cerebral este o investigație utilă, pentru că detectează cheagurile de sânge din creier care ar putea fi responsabile pentru accidentele vasculare cerebrale.

Alte situații care necesită realizarea unui CT cerebral

O altă utilizare a computer tomografiei cerebrale este strâns legată de anumite proceduri chirurgicale: un CT cerebral oferă ghidajul necesar atunci când medicul efectuează intervenții chirurgicale pe creier sau când are nevoie de mostre de țesut pentru biopsiile țesutului cerebral al pacientului. Pe lângă toate acestea însă, este posibil ca medicul curant să recomande efectuarea unui CT cerebral și din alte motive, cum ar fi:

• Pentru a evalua măsura în care țesuturile moi și oasele sunt afectate, la pacienții cu traumatisme faciale, cât și pentru a planifica reconstrucția chirurgicală;
• Pentru a diagnostica anumite boli de la nivelul oaselor cutiei craniene, care ar putea cauza probleme la nivelul auzului;
• Pentru a determina dacă inflamația ori alte modificări sunt prezente în sinusurile paranazale;
• Pentru a evalua anevrismele, malformațiile arterio-venoase și vasele de sânge, prin intermediul unei tehnici care se numește angiografie cerebrală (angiografie CT);
• Pentru a planifica radioterapia în cazul pacienților cu cancer la nivelul creierului;
• Pentru a ghida acul subțire folosit pentru a obține o probă de țesut (biopsie) din creier.

Care sunt cele mai frecvente utilizări ale procedurii

Este important să reținem, deci, că un CT în zona capului este, de obicei, folosit de medicul curant pentru a detecta sau diagnostica:

• Hemoragiile, traumatismele din zona creierului și fracturile craniene la pacienții cu traumatisme în zona capului.
• Sângerările cauzate de un anevrism care s-a rupt, în cazul unui pacient care se prezintă cu o durere severă de cap.
• Un accident vascular cerebral, când o computer tomografie cerebrală este efectuată împreună cu alte tehnici recomandate de medicul curant.
• Tumorile cerebrale (glioblastomul, meningiomul etc.)
• Un cheag de sânge sau o hemoragie în creier, la scurt timp după ce un pacient se prezintă cu simptome ale unui accident vascular cerebral.
• Cavitățile creierului care au crescut în dimensiune, în cazul pacienților cu hidrocefalie.
• Patologii cranio-cerebrale sau malformații ale craniului.

De reținut: pentru anumite situații, medicul recomandă efectuarea unui CT cerebral cu substanță de contrast, întrucât aceasta sporește vizibilitatea în acea zonă a creierului care este examinată.