Atunci când animalul tău de companie este bolnav, știi că trebuie să faci tot posibilul să îi redai starea de bine și în același timp să te asiguri că nu contractezi și tu boala respectivă. Iată care sunt cele mai frecvente boli ale câinilor.
Animalul tău de companie se transformă treptat din cel mai bun prieten într-un membru al familiei. Așadar, știi că trebuie să îi oferi animalului tău de companie tot ce are nevoie pentru a fi voios, jucăuș și sănătos. Când vine vorba de starea de sănătate a câinelui tău, trebuie să te asiguri că îi oferi cea mai bună îngrijire. Iată care ar fi principalele boli ale câinilor care se transmit și la om și cum le-ai putea depista.
8 boli ale câinilor care se transmit la om
Rabia
Rabia este o boală virală severă, ce duce invariabil la deces. Se transmite de la animale infectate prin muşcătură sau zgârietură ( saliva conţinând un număr mare de particule virale). Virusul afectează sistemul nervos şi produce encefalita, atât la om, cât şi la animale. La câine, de multe ori, boala se poate manifestă prin paralizie sau agresivitate. La om apar mişcări involuntare, violente, frică de apă, imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului, confuzie şi pierderea stării de conştiinţă. După ce apar semnele clinice, de la o lună la trei luni post infecţie, moartea poate surveni în scurt timp.
Leptospiroza
Leptospiroza este produsă de un agent patogen din genul Leptospira, cu potenţial foarte mare de transmitere la om, în principal prin contactul cu urina animalelor infectate. Simptomatologia la om este variată. Debutează cu febră, cefalee, dureri musculare şi evoluează cu afectarea meningelui(meningita), ficatului, cu hemoragii (tuse cu sânge, epistaxis, melena). Diagnosticul nu se poate pune doar pe baza semnelor clinice, fiind nevoie de teste specifice şi analiza lichidului cefalorahidian, care apare modificat în leptospiroză. Simptomele câinelui sunt anorexie, depresie, vomă, diaree. Acestea sunt urmate de afectarea sistemică, decesul putând surveni în urma blocajului renal.
Paraziții intestinali
Sunt multe tipuri de paraziţi intestinali ce se pot transmite de la câine la om, însă cel mai frecvent întâlnit este infestaţia cu Toxocara canis. Paraziţii adulţi au formă asemănătoare spaghetelor şi se localizează la nivelul intestinului. Ouăle sunt eliminate odată cu fecalele, contactul cu aceştia reprezentând şi calea de transmitere de la un animal la altul sau de la animal la om.
Copiii sunt cei mai predispuşi să dobândească boala, iar asta pentru că intră în contact cu nisipul infestat şi duc mâna la gură. Simptomatologia, atât la câini, cât şi la om, este reprezentată de vomă şi diaree. Igiena riguroasă este cea mai bună cale de evitare a contactării paraziţilor intestinali.
Boala Lyme
Lyme este una dintre cele mai comune afecţiuni transmise de căpuşe. Se întâlneşte cu precădere la câini, foarte rar la pisici. Transmiterea la om se face prin intermediul căpuşelor purtătoare de Borrelia burgdorferi. Simptomatologia la om este reprezentată în special de febră, dureri musculare şi articulare, iritaţii la nivelul pielii, dureri de cap. Dacă nu este tratată la timp se poate croniciza, aşa poate apărea neuropatia şi depresia. Principalele simptome la câini sunt artrita, anorexia şi depresia. Singura metodă de prevenţie este deparazitarea externă a acestora şi a spaţiilor în care stau.
Coronavirusul
Aceasta este a doua cauză virală, ca importanţă, a diareei la căţei, parvovirusul canin fiind prima. Spre deosebire de parvovirus, infecţiile cu coronavirus, în general, nu sunt asociate cu procente mari de mortalitate. Infecţia este diseminată prin eliminarea virusului în fecalele câinilor infectaţi. Ca şi în cazul celor mai multe boli infecţioase, căţeii mici sunt mai afectaţi decât adulţii. Simptomul principal asociat coronavirusului canin este diareea care de obicei, durează câteva zile, însă cu o mortalitate redusă. Ca şi în cazul parvovirusului canin, nu există un tratament specific pentru coronavirus. Este extrem de important ca animalul să nu se deshidrateze. Apa trebuie să fie administrată forţat, cu condiţia ca acesta să nu vomite, sau lichidele perfuzabile pot fi administrate subcutanat şi/sau intravenos pentru a preveni deshidratarea.
Scabia
Boală parazitară contagioasă, scabia are la bază paraziţii din genul Sarcoptes. La animale produce leziuni cutanate pruriginoase, căderea blănii şi îngroşarea tegumentului. Transmiterea se face prin contact direct cu câinii infestaţi, însă simptomatologia poate să apară si după câteva săptămâni. La oameni apare iniţial pruritul intens, eritem şi se pot observa şanţurile acariene (traiectele acarienilor). Leziunile apar interdigital (încheieturi), pe faţa externă a coatelor, în jurul buricului şi zona centurii, fese, axilă şi genunchi. La copii, pot apărea şi palmar, plantar şi la nivelul scalpului. În afară de şanţurile acariene, mai apar şi vezicule perlate şi papule. Tratamentul se impune doar după stabilirea diagnosticului şi poate dura câteva săptămâni.
Maladia Carre (Jigodiasau Febra canină)
Această afecțiune este produsă de Distemper virus şi afectează în special câini cu vârstă de 3-6 luni, dar se poate întâlni şi la animalele cu vârsta mai înaintată. Virusul pătrunde în organism pe cale respiratorie sau digestivă şi are simptome clinice foarte diferite. La unii câini, singurele simptome sunt o stare febrilă trecătoare, poate însoţită de lipsa poftei de mâncare sau de o uşoară depresie. Alţi patrupezi sunt afectaţi de o stare de rău a întregului organism, cu scurgeri nazale şi olfactive, tuse, febră, depresie, lipsa poftei de mâncare, stări de vomă şi diaree, hiperkeratoză palmară şi plantară, dermatită pustuloasă, iar în ultimă instanţă, semne neurologice. Tratamentul constă în administrarea de seruri hiperimune, antibiotice şi medicaţie de susţinere. Prevenţia apariţiei bolii se face prin vaccinare.
Otită
Otitele sunt provocate de acarienii urechii. Se poate întinde până în zona mediană a urechii (otita medie), iar în cazurile mai avansate, poate să se extindă până la urechea internă (otita internă), de unde infecţia se poate răspândi în întreg corpul, spre sistemul nervos central şi spre alte organe. Dacă aceşti acarieni sunt descoperiţi din timp, se pot îndepărta cu câteva picături de ulei mineral sau picături ce conţin permetrin. Cu toate acestea, dacă afecţiunea este netratată, are loc o îngroşare a pielii pavilionului intern al urechii şi poate să devină cronică. Această afecțiune poate fi transmisă și stăpânului. Cei mai predispuşi câini sunt cei cu urechi lungi (labrador, spaniel, etc., datorită proastei circulaţii, păr, umiditate).
Citește și:
Beagle, cel mai sociabil câine: îngrijire și trăsături de personalitate
Cum îngrijești câinii de talie mică. 5 sfaturi utile pentru cățelul tău
Cele mai frecvente boli la pisici. La ce simptome să fii atent
Care sunt cele mai frecvente boli la papagali. Cum le recunoști de la primele semne
Sursă foto: pexels.com
