Copilul e normal sa inceapa a merge pana la un an sau un an si doua luni. Daca se depaseste acest termen copilul trebuie sa fie consultat de medici, deoarece s-ar putea sa existe probleme. Dar spaimele parintilor nu se opresc la intarzierea mersului. Se sperie familia si ca prichindelul merge cu varfurile spre interior. In realitate nu este o boala, ci un viciu de mers, prin abductie.
De la sine, ca reflex, acest mers cu laba piciorului spre interior si la cel drept si la cel stang, se corecteaza. Picioarele se orienteaza spre axa normala, spre inainte. Ca atare, nefiind vorba de o boala, nu trebuie pus ghips si nici nu e cazul sa fie purtate ghete ortopedice. Un alt motiv de ingrijorare apare din faptul ca micutu merge pe varfuri, merge topait.
Nici acesta nu inseamna o boala, este tot un viciu de mers, care se remediaza de la sine. Unii insa au un defect, o boala numita varus equin si trebuie sa intervina ortopezii. De fapt, in aceste necazuri, trebuie sa fie gasite explicatia ca mersul, ca si vorbitul, porneste din creier. Copilul a stat chircit cu piciorusele in burtica mamei noua luni, apoi a stat pe spate patru-cinci luni si, firesc, creierul va comanda mersul in mod normal, de la sine, dupa un timp.
Copilasul trebuie lasat sa mearga prin casa descult, cu ciorapei sau cu botosei moi, iar afara el sa fie incaltat cu pantofi sau ghetute fara caramb inalt si musai cu talpa moale, flexibila, elastica. Astfel, piciorul este ajutat sa se ruleze in timpul pasirii, aceasta rulare construind laba piciorului cu arcuirile necesare. Mersul are mai multi timpi, intai se pune calcaiul pe sol, apoi se ruleaza talpa pana ajunge varful pe sol, urmeaza ridicarea piciorului de la pamant (timp in care paseste celalalt picior), dupa care se coboara iarasi calcaiul pe pamant pentru pasul urmator. Cei mai buni sunt pantofii cu talpa elastica, iar mersul ideal este asa cum ne-a facut Dumnezeu, adica descult.
Citeste si Jurnalul
FOTO: babble.com
