Cu toate acestea, exista si pericole intr-o astfel de abordare pentru ca putem deveni fie nepasatori, fie intransigenti fata de persoana pe care o iubim.
Poate ne-am gasit nu de putine ori in situatia de a fi in oras cu partenerul de viata, a ne simti obositi si a ne lamenta apoi pana ajungem acasa, a nu avea rabdarea ca el sa isi cumpere ceva. Sau venim acasa nervosi de la serviciu si rabufnim din orice lucru marunt si pornim certuri inutile.
Adevarul este ca in multe situatii avem mai multa rabdare si ingaduinta fata de un strain, o ruda sau un prieten, decat fata de persoana cu care ne impartim viata zi de zi. Acest lucru se datoreaza faptului ca simtim ca nu ne permitem sa ne manifestam in fel si chip fata de anumite persoane pe care le apreciem si respectam, iar gradul in care ne cenzuram sau ne controla emotiile negative este mai mare.
Poate parea un exercitiu obositor si intr-un fel si este, dar daca ne gandim la efectele pozitive pe care obtinem pe termen lung si cat mult dauneaza faptul ca ne purtam in functie de toanele pe care le avem, ne dam seama ca trebuie sa existe o limita intre ce inseamna sa fim confortabili si depasirea limitei de respect pe care ar trebui sa o avem fata de orice persoana la care tinem. Adica atunci cand iubim pe cineva ar trebui sa ne gandim si la starea de bine a acelei persoane, la modul in care o afecteaza comportamentul nostru, nu doar la libertatea pe care o avem de a ne purta asa cum simtim tot timpul.
Este simplu sa afirmam ca nu ne dorim mai mult decat sa ne putem purta natural, firesc, insa acest lucru reprezinta si un risc pe care trebuie sa ni-l asumam si anume acela de a ne depasi propriile limite fara sa ne dam seama, crezand ca asa trebuie sa ne comportam.
Putem deveni obositori si stresanti din simplul motiv ca ni se permit anumite lucruri si sa abuzam de aceasta bunatate, facandu-ne noua de fapt un deserviciu.
Foto: natcom.org
De ce se ingrasa fetele in adolescenta?... Cuplu: cat de mult trebuie sa fim noi insine intr-o relatie...
