- Marele Premiu de Formula 1™ al Braziliei e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 1 - 3 noiembrie 2024!
- Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
In ce masura cauzele si mecanismele depresiei la adolescenti sunt similare cu cele ale adultului? In conditiile in care studiile de evaluare a tratamentului sunt facute in majoritatea cazurilor pe adulti, cate dintre medicamentele respective pot fi utilizate si in terapia adolescentilor?
Fireste, tristetea este un sentiment normal. Evenimente nefericite sau stresante, cum sunt pierderea unei rude sau destramarea unei relatii, esecul la un examen produc tristete. Depresia insa reprezinta o stare de tristete, deznadejde care persista un timp mai lung (peste doua saptamani), se asociaza cu alte simptome specifice si ajunge sa interfereze cu viata de zi cu zi, cu existenta normala, functionala (familiala, sociala, scolara) a adolescentului, afectand gandirea, emotiile, comportamentul.
Aproape necunoscuta in urma cu 30 de ani la copii, (necunoscuta sau nerecunoscuta ca atare - asta ridica unele interpretari), rata depresiei a crescut dramatic in randul adolescentilor si chiar al copiilor. Astfel, se considera ca, in prezent, 5% dintre adolescenti si 2% dintre copii sufera de depresie, iar 10-15% prezinta simptome de depresie la un moment dat. Si acestea sunt numai datele oficiale. Dar probabil numarul cazurilor nediagnosticate si netratate este mult mai mare.
LIPSA DE COMUNICARE
La adolescent, simptomele nu concorda in totalitate cu cele prezente la adult, caci adolescentii traiesc mai intens emotiile. Adolescenta este, oricum, o perioada dificila, de transformari biologice, hormonale, psihologice. Toti cei care ajung la acest prag tind sa se considere neintelesi, nefericiti si nesiguri. In plus, adolescentul nu comunica intotdeauna bine cu parintii si are greutati in a-si aprecia si relata trairile si sentimentele. El nu isi poate evalua, compara, intelege bine starea, se considera slab sau damnat, se retrage in sine si, astfel, starea sa se poate agrava.
Pe langa cortegiul simptomelor medicale si problemelor scolare sau sociale, apare spectrul celei mai teribile complicatii a depresiei si anume suicidul. Intr-adevar, este un risc ce nu poate fi minimalizat si statisticile in acest sens sunt terifiante. Aproximativ 90% dintre sinuciderile adolescentilor au drept cauza depresia. Anual, in SUA se inregistreaza 5.000 de sinucideri in randul tinerilor intre 14 si 24 de ani si aproape 500.000 de tentative de acest fel.
In anul 2000, sinuciderea a fost a patra cauza de moarte la copiii intre 10 si 14 ani si a treia in randul celor cu varste intre 15 si 24 de ani. Existenta unei tentative in antecedente ridica riscul de sinucidere. Ca si la adulti, si in randul copiilor se inregistreaza mai multe tentative de sinucidere la fete, dar o rata mai mare de sinucideri finalizate in randul baietilor. La fete, depresia creste de 12 ori riscul suicidar si existenta unei alte tentative de trei ori. La baieti, existenta unei tentative creste riscul de sinucidere de 30 de ori.
FACTORI BIOLOGICI, PSIHOLOGICI, GENETICI
In cazul depresiei, cauzele nu sunt complet elucidate, nici pentru adulti, nici pentru copii, fiind vorba despre un complex de factori biologici, psihologici si genetici. Se incrimineaza diferente biologice ale creierului, dezechilibre la nivelul neurotransmitatorilor (substante care conduc impulsul, informatia intre celulele nervoase), tulburari hormonale.
Unele evenimente ca moartea sau pierderea unei fiinte iubite, probleme familiale, presiuni constante pentru obtinerea performantelor scolare, stresul, traumele, abuzurile (fizice, psihice, sexuale) derulate in prezent sau in trecut sau asistarea la violente, hartuirea din partea colegilor de scoala sau parinti severi pot contribui la instalarea depresiei.
Factorii de risc sunt: sexul feminin, existenta de cazuri de depresie in familie (parinti, bunici, alte rude apropiate), de alcoolism sau alte boli psihice. De asemenea, depresia apare mai frecvent la copiii care sufera de boli cronice (de exemplu, astm bronsic sau diabet zaharat, diferite afectiuni hormonale), de tulburari de atentie (de exemplu, ADHD), de invatare sau tulburari anxioase.
Citeste continuarea articolului in Jurnalul National
Cum se manifesta artrita la copii... Bobocii de la Jurnalism - intre a schimba ceva si a pleca din tara...