Depresia la adolescenti, o boala cu consecinte dramatice

In ce masura cauzele si mecanismele depresiei la adolescenti sunt similare cu cele ale adultului? In con­ditiile in care studiile de evaluare a tratamentului sunt facute in majoritatea ca­zu­rilor pe adulti, cate dintre medicamentele respective pot fi ­utilizate si in ­terapia ­adolescentilor?

Fireste, tristetea este un sentiment normal. Evenimente nefericite sau stresante, cum sunt pierderea unei rude sau destramarea unei relatii, esecul la un examen produc tristete. Depresia insa reprezinta o stare de tristete, deznadejde care persista un timp mai lung (peste doua saptamani), se asociaza cu alte simptome specifice si ajunge sa interfereze cu viata de zi cu zi, cu existenta normala, functionala (familiala, sociala, scolara) a adolescentului, afectand gandirea, emotiile, comportamentul.

Aproape necunoscuta in urma cu 30 de ani la copii, (necunoscuta sau nerecunoscuta ca atare - asta ridica unele interpretari), rata depresiei a crescut dramatic in randul adolescentilor si chiar al copiilor. Astfel, se considera ca, in pre­zent, 5% dintre adolescenti si 2% dintre copii sufera de depresie, iar 10-15% prezinta simptome de depresie la un moment dat. Si acestea sunt numai datele oficiale. Dar probabil numa­rul cazurilor nediagnosticate si netratate este mult mai mare.

LIPSA DE COMUNICARE

La adolescent, simptomele nu concorda in totalitate cu cele prezente la adult, caci adolescentii traiesc mai intens emotiile. Adolescenta este, oricum, o perioada dificila, de transformari biologice, hormonale, psihologice. Toti cei care ajung la acest prag tind sa se considere neintelesi, nefericiti si nesiguri. In plus, adolescentul nu comunica intotdeauna bine cu parintii si are greutati in a-si aprecia si relata trairile si sentimentele. El nu isi poate evalua, compara, intelege bine starea, se considera slab sau damnat, se retrage in sine si, astfel, starea sa se poate agrava.

Pe langa cortegiul simptomelor medicale si probleme­lor scolare sau sociale, apare spectrul celei mai teribile complicatii a depresiei si anume suicidul. Intr-adevar, este un risc ce nu poate fi minimalizat si statisticile in acest sens sunt teri­fian­te. Aproximativ 90% dintre sinuciderile adolescentilor au drept cauza depresia. Anual, in SUA se inregistreaza 5.000 de sinucideri in randul tinerilor intre 14 si 24 de ani si aproape 500.000 de tentative de acest fel.

In anul 2000, sinuciderea a fost a patra cauza de moarte la copiii intre 10 si 14 ani si a treia in randul celor cu varste intre 15 si 24 de ani. Existenta unei tentative in antecedente ridica riscul de sinucidere. Ca si la adulti, si in randul copiilor se inregistreaza mai multe tentative de sinucidere la fete, dar o rata mai mare de sinucideri fi­na­lizate in randul baietilor. La fete, depresia creste de 12 ori ris­cul suicidar si existenta unei alte tentative de trei ori. La ba­ieti, existenta unei tentative creste riscul de sinucidere de 30 de ori.

FACTORI BIOLOGICI, PSIHOLOGICI, GENETICI

In cazul depresiei, cauzele nu sunt complet elucidate, nici pentru adulti, nici pentru copii, fiind vorba despre un complex de fac­to­ri biologici, psihologici si genetici. Se incrimineaza diferente biologice ale creierului, dezechilibre la nivelul neurotrans­mita­to­ri­lor (substante care conduc impulsul, informatia intre celulele nervoase), tulburari hormonale.

Unele evenimente ca moartea sau pierderea unei fiinte iubite, probleme familiale, presiuni constante pentru obtinerea performantelor scolare, stresul, trau­mele, abuzurile (fizice, psihice, sexuale) derulate in prezent sau in trecut sau asistarea la violente, hartuirea din partea cole­gilor de scoala sau parinti severi pot contribui la instalarea de­pre­siei.

Factorii de risc sunt: sexul feminin, existenta de cazuri de de­­presie in familie (parinti, bunici, alte rude apropiate), de alcoo­lism sau alte boli psihice. De asemenea, depresia apare mai frec­vent la copiii care sufera de boli cronice (de exemplu, astm bron­sic sau diabet zaharat, diferite afectiuni hormonale), de tulburari de atentie (de exemplu, ADHD), de invatare sau tulburari anxioase.

+2

Mai multe fotografii

Citeste continuarea articolului in Jurnalul National