In acelasi timp, simte in continuare o nevoie acuta de stabilitate. Toate schimbarile pe care le observi in comportamentul lui sunt extrem de importante pentru el. Multi parinti le trateaza cu superficialitate, ceea ce genereaza stari de tensiune.
Cea mai indicata atitudine este aceea de a-l lua cat se poate de in serios pe copilul tau, sa discuti cu el ca si cu un "om marei.
Nu trece cu usurinta peste provocarile pe care ti le lanseaza, punandu-le doar pe seama "copilariei".
Descoperind incetul cu incetul lumea care il inconjoara, copilul devine tot mai curios. Incepe sa puna intrebari despre tot felul de lucruri, care mai de care mai nastrusnice.
"De ce?" sunt cuvinte aflate foarte des pe buzele lui. In functie de bogatia imaginatiei lui, aceste intrebari pot fi extrem de surprinzatoare.
Ele ii satisfac micutului nu doar nevoia de cunoastere, ci si pe aceea de comunicare. Raspunsurile parintelui il ajuta si sa-si mentina un echilibru interior.
Pe de-o parte, deoarece are raspunsuri la unele necunoscute pentru el. Pe de alta parte, pentru ca este un partener (in mintea lui) de discutie cu un adult. Reactiile parintilor fata de sirurile de intrebari nesfarsite ale copilului sunt diferite.
Reactiile negative ale copilului se manifesta tot acum cu o mai mare intensitate. El refuza tot mai des anumite feluri de mancare sau orele la care mama i le serveste.
Nu mai vrea sa doarma in timpul zilei si accepta tot mai greu sa mearga la baie dupa mai multe ore de joaca. Cei mai multi parinti considera ca acest comportament al copilului lor este o dovada de incapatanare.
De aceea se incapataneaza si ei, mai mult decat odrasla, si ii impun tot soiul de norme rigide. Aceasta este o greseala frecventa a parintilor care pleaca de la interpretarea eronata pe care o dau actiunilor copiilor lor.
Pentru copii, aceste actiuni mai mult instinctive reprezinta o incercare de afirmare a personalitatii.
Foto: www.4cls.org
Citeste si Revista Felicia!
