Urmărește A1 pe DiscoverUna dintre cele mai mari traume pe care le poate trăi un copil este abandonul. Faptul că el creşte fără părinţi îi va marca viaţa fundamental. Şi ca adult va fi marcat.
Lista efectelor este foarte lungă, spun specialiştii. Şi atenţie! Unele dintre ele pot fi dezvoltate şi de către copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, de exemplu. Deşi părinţii se vor întoarce la ei, copiii foarte mici trăiesc intens aceste sentimente de abandon.
Indiferent de cauzele pentru care un copil ajunge in situatia de abandon, consecintele sunt similare. Putem vorbi despre o serie de efecte ale abandonului care afecteaza mai multe paliere ale personalitatii si dezvoltarii.
Copilul este privat de depturile lui fundamentale: dreptul de a avea un nume, o cetatenie, dreptul la dragoste si ocrotire in cadrul unei familii. De multe ori, copiii abandonati in maternitate, de exemplu, nu primesc niciun nume si nici cetatenie. Pe de altă parte sunt instituţii care pot oferi adapost, mancare, lucruri necesare, dar nu pot inlocui afectiunea si dragostea parinteasca.
Copiii institutionalizati la varste foarte mici pot avea intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale, fizica si emotionala. Inca de la varsta de 3 ani, copilul incepe sa constientizeze faptul ca este al nimanui, ceea ce pentru el poate deveni dureros. In plus, in cele mai multe cazuri se intampla ca acesti copii, frecventand scolile publice, sa fie etichetati drept "orfani" si tratati ca si cum ar avea un handicap social. Acest comportament le creeaza mecanisme de aparare, de tipul retragerii, evitarii sau al agresivitatii relationale.
Sindromul copilului abandonat mai presupune modificari serioase de dispozitie, frica, depresie. Alteori sunt rezervati si reci, au sentimente de culpabilitate, considerand ca ei sunt cauza principala a abandonului lor.
