Pe atunci mirele trebuia sa manance in ziua nuntii dintr-o bucata de paine din orz, special facuta pentru acea ocazie si sa rupa restul turtei deasupra capului miresei. Acest lucru insemna terminarea perioadei de feciorie a fetei si dominarea ei de catre sot. Pe masura ce torturile au evoluat in unele mai sofisticate, a devenit mai putin practic sa fie rupte deasupra capului miresei.
De altfel, traditia a disparut destul de repede in anumite locuri, dar in nordul Scotiei inca se mai pastra in secolul 19. Tot in aceasta zona, prietenii miresei ii puneau acesteia un servet alb pe cap, iar apoi rasturnau un cos de paine asupra ei. Este dificil de spus de ce unele traditii au rezistat in timp, iar altele dainuie pana in ziua de astazi. Poate aerul usordominator al unora dintre ele ar putea fi o explicatie valida.
In Anglia medievala, torturile erau produse de patiserie de tipul painilor, fara zahar. Nu sunt marturii in privinta vreunui tip anume de tort sau prajitura, insa exista povesti in legatura cu obiceiul de a le oferi mirilor o gramajoara de checuri mici si dulci. Cuplul trebuia sa incerce sa se sarute deasupra dulciurilor. Daca reuseau sa faca acest lucru insemna ca vor avea multi copii.
La mijlocul secolului 17 si pana in secolul 19, tarta miresei devenise o reteta populara. Ea era umpluta cu paine dulce, carne tocata de porc sau cu carne de berbec. Un ingredient principal la aceasta reteta era un inel de sticla ce era strecurat in compozitia sa. Se spunea ca cea care care gasea inelul era urmatoarea care se va casatori. Faptul ca ea se numea tarta miresei insemna inca de pe atunci ca fata avea sa fie centrul atentiei la o nunta.
Pana la sfarsitul secolului 19, torturile au inlocuit de tot placinta sau tarta miresei. Primele erau cu un singur strat de crema, in general de prune, cu mici variatii. La scurt timp a aparut si varianta in mai multe straturi pe care o cunoastem astazi si care s-a sofisticat in timp.
foto: heavenleecakes.com
