Urmărește A1 pe DiscoverCum s-a ajuns la conceptiile legate de superioritatea masculina
Antropologii italieni de la Universitatea din Perugia au ajuns la concluzia ca aparitia gandirii mistice la om a fost punctul de plecare a tuturor ratiunilor discriminatorii. Astfel, in urma studierii a zeci de culturi tribale din Amazonia si Oceania, cercetatorii italieni au dovedit ca in gandirea primitiva a celor care traiesc inclusiv din exploatarea naturii, puterea si fecunditatea au fost considerate forte supranaturale ce stapanesc lumea vie. Ca urmare, in unele culturi, puterea a fost asociata cu o zeitate masculina, iar fecunditatea - cu o zeita feminina. Balanta dintre suprematia fortei atribuite zeitatilor masculine si cea atribuita zeitelor fertilitatii a determinat credinta intr-o putere mai mare sau mai mica a acestor zeitati. Ca urmare, au aparut credinte in care zeul suprem era masculin si credinte in care zeul suprem era o entitate feminina.
„Eu sunt barbatul in casa", o expresie a dominanta
La speciile de maimute primate, ca si la om, exista o anumita constelatie de gene care determina o tendinta naturala de dominanta a masculului fata de femele. Aceste gene nu fac altceva decat sa dicteze un program de functionare semiautomata a unor zone din creier compatibile cu atitudinea de protectie si posesiune asupra femelelor si puilor. Importanta acestor gene era extrem de mare in trecutul zdruncinat al istoriei speciei umane.
De ce? Pentru ca masculii rezistenti la boli, agili si puternici in vanatoare era cei care meritau sa-si raspandeasca mai multe gene, pentru a avea cat mai multi urmasi care-i seamana, ca grad de adaptabilitate. Pentru ca masculii rezistenti valorosi pentru specie in trecut sa aiba cat mai multi copii, era nevoie ca acestia sa se impuna, sa fie dominanti. Majoritatea barbatilor sunt urmasi ai acelor copii care au salvat specia cu pretul de a purta si astazi gene ale unei puternice dominante.
Cat de natural e sa spunem: „Fii mai barbat!"
La prima vedere, ni se pare natural si logic sa spunem „fii mai barbat" cuiva care ne pare lipsit de curaj, sensibil, timid sau cu un comportament aparent supus. In realitate, studiile psihologilor belgieni au aratat ca 65% din barbati sunt mai putin siguri pe ei, mai timizi si mai supusi decat majoritatea femeilor. Mai mult decat atat, curajul barbatilor, ca si educatia emotiilor sunt, in 80% din cazuri, un rezultat direct al educatiei primite de la mamici. Ca urmare, toti cei care inteleg prin a fi barbat a fi curajos, dur, indraznet si impunator se insala, pentru ca aceste calitati sunt regasite mai frecvent la femei, in epoca mileniului III.
„A fi barbat", o preconceptie nociva pentru psihic
Asa cum se stie de mai bine de un secol, barbatul este un „mutant" derivat in evolutie din organisme cu structuri de tip feminin. Insesi organele de reproducere masculine sunt derivate din aparate cu functie de tip feminin. Judecand aspectul prin prisma stiintelor evolutionismului, barbatul difera extrem de putin de conditia de femeie, cea mai moderna dovada fiind transsexualitatea. Ca urmare, nu ne putem lasa prinsi in plasa unor zicale sau idei preconcepute precum „esti barbat daca faci armata, daca numai tu aduci bani in casa, daca nu porti plete, daca iti domini sau inseli partenera".
De ce nu sunt barbatii superiori
Indiferent din care unghi privim cele doua sexe, daca analizam logic nu putem observa obiectiv calitatile sau defectele celor doua sexe pentru a le pune in balanta. Cel mai discutat aspect in aceasta privinta este componenta inteligentei, care a facut obiectul a mii de studii. Rezultatele oferite de aceste studii nu au putut pune in evidenta o reala diferenta intre capacitatea intelectuala a barbatilor si cea a femeilor. Mai mult, cercetatorii britanici cred ca aceasta diferenta va aparea foarte evident in curand, insa in favoarea asa-zisului sex slab.
Citeste si Revista Felicia!
Foto: shenzhenstuff.com
