Afectiuni ale ochilor - cauze si tratament

• Liga Națiunilor: România vs. Kosovo se vede vineri, 15 noiembrie, de la 21:45, pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Ele se vindeca, de obicei, spontan sau prin metode simple de ingrijire. Alteori, sunt persistente sau repetate, impunand tratamente prelungite sau interventii chirurgicale. La fel ca pe intreaga suprafata a pielii, pe pleoapa se gasesc glande sebacee (care produc sebumul, o substanta grasoasa, cu rol protector). Unele dintre ele se situeaza la baza genelor (impreuna cu glandele sudoripare Moll) si se numesc glandele Zeiss, produsul lor scurgandu-se de-a lungul genei respective.

Altele se afla pe partea posterioara a pleoapei (mai ales pe cea superioara) si se numesc glandele Meibomius. Secretia lor se prelinge pe partea interioara a pleoapelor si intarzie evaporarea lacrimilor, exercitand astfel un rol protector si lubrifiant asupra ochiului. Procesul infectios care se dezvolta la nivelul glandelor Zeiss se numeste orjelet (sau orjelet extern), iar la nivelul glandelor Meibomius poarta denumirea de hordeolum (sau orjelet intern), in timp ce procesele inflamatorii (neinfectioase) aparute cu aceste localizari sunt cunoscute sub numele de salazion.

Orjeletul

Orjeletul este, de obicei, de etiologie stafilococica, aparitia lui fiind favorizata de abateri de la igiena: atingerea ochiului cu mainile murdare, dezinfectarea deficitara a lentilelor de contact, folosirea unor produse cosmetice expirate, nedemachierea ochiului peste noapte.

Se manifesta prin aparitia unei umflaturi rosii si dureroase pe marginea pleoapei, centrata pe o geana. Pleoapa este umflata, iar ochiul lacrimeaza, fara sa apara insa tulburari de vedere. Orjeletul persista trei-sapte zile si se poate rupe spontan, eliminandu-se, astfel, o secretie purulenta. (Atentie! Sub nici o forma nu trebuie fortata drenarea lui, maltratarea orjeletului putand duce la complicatii grave).

De obicei, orjeletul cedeaza in cateva zile, mai ales dupa aplicarea de comprese calde. Daca persista mai mult de o saptamana sau daca procesul inflamator se intinde pe fata, trebuie sa va prezentati la medic. Diagnosticul este pus de un medic oftalmolog, pe baza exa­menului de specialitate, uneori fiind necesar si examenul bacteriologic al secretiei, pentru un tratament mai adecvat.

Tumefactii

Hordeolumul se manifesta prin aparitia unei tumefactii cu aceleasi caracteristici in interiorul pleoapei. Salazionul este o tumefactie rosie, situata la nivelul pleoapei (mai frecvent a celei superioare), dar care este mai putin dureroasa (produce mai degraba o senzatie de presiune sau disconfort), mai ferma (mai dura) si care creste mai incet decat orjeletul.

Se produce prin blocarea secretiilor sebacee, ce genereaza o reactie inflamatorie locala cronica. Apare mai ales la adulti, din cauza unor disfunctii hormonale. Astfel, nivelul crescut de hormoni androgeni (atat la femei, cat si la barbati) mareste vascozitatea secretiei, stanjenind, astfel, drenarea acesteia. Tot din cauza aceasta, este mai frecvent la pubertate si in timpul sarcinii. Alteori, poate proveni dintr-un hordeolum care nu s-a vindecat complet. Este mai persistent (se poate mentine saptamani sau chiar luni) si, uneori, creste destul de mult, astfel incat stanjeneste vederea.

Tratamentul

Tratamentul orjeletului si hordeolumului incepe prin aplicarea de comprese calde (nu fiebinti, pentru a nu se produce arsuri). Se fierbe apa, se lasa sa se raceasca pana la o temperatura adecvata, se inmoaie si se stoarce o compresa ste­rila, care se aplica pe locul inflamat.

Se mentine 10 minute, procedura repetandu-se de mai multe ori pe zi. In aceasta perioada nu se folosesc lentilele de contact, nu se machiaza ochiul (este bine chiar sa evitati o perioada machiajul si dupa vindecare, iar rimelul nu trebuie folosit timp de mai multe luni). In nici un caz nu se maltrateaza formatiunea.

Daca procesul nu dispare, medicul va va prescrie picaturi sau unguente cu efect antiinflamator si antibiotic. Daca infectia se extinde, se recomanda si antibiotice pe cale generala. In cazurile in care acest tratament nu este eficient, se recurge dupa un interval la interventia chirurgicala.

Picaturile se aplica dupa spalarea pe maini, fara a atinge varful aplicatorului cu mana si fara a-l lipi de pleoapa sau de ochi. In cazul adultului, se trage usor pleoapa inferioara, se picura acolo substanta si se tine ochiul inchis 30-60 de secunde. La copil se inchid ochii, se picura in unghiul interior al ochiului (partea dinspre nas) si apoi se deschide ochiul, pentru a permite patrunderea substantei.

Unguentul se intinde in strat subtire la nivelul inflamatiei. Pentru tratarea salazionului sunt indicate, de asemenea, caldura locala si picaturile cu efect antiinflamator, eventual corticosteroizi injectati in leziune. Procesul este insa prelungit, de aceea bolnavul trebuie sa se inarmeze cu rabdare si perseverenta. In ultima instanta se recurge la tratamentul chirurgical.

Sfaturi la indemana oricui

Pentru prevenire, mentineti o buna igiena a ochiului. Nu atingeti pleoapele cu mana murdara, nu folositi in comun farduri sau prosoape. Prosoapele trebuie schimbate des, spalate la temperaturi inalte (sau fierte), iar fata de perna, de asemenea, schimbata des. Produsele cosmetice trebuie sa fie de calitate si mai ales nu trebuie sa fie expirate. Rimelul trebuie inlocuit dupa maximum sase luni.

In orice caz, daca problemele se repeta, evitati machierea ochilor o lunga perioada. Nu frecati ochiul! Evitati iritantii (poluare, praf, fum de tigara). Daca e necesar in aceste circumstante, purtati ochelari. Pentru curatarea temeinica a ochilor, folositi o solutie de apa in care dizolvati sampon pentru copii (in parti egale) si, apoi, cu o compresa sau cu un disc demachiant, spalati bland ochiul si clatiti cu apa calduta. Puteti folosi, de asemenea, un sampon specific numit blefarosampon.

Blefarita

Daca aceste neplaceri se repeta, s-ar putea sa suferiti de o inflamatie cronica a pleoapei numita blefarita, care intretine aceste fenomene. Este produsa de o disfunctie cronica a glandelor sebacee locale, peste care se pot suprapune infectii. Se manifesta prin inrosirea si umflarea pleoapei, aparitia de secretii si cruste care inglobeaza genele, care capata un aspect "unsuros", caderea acestora sau cresterea lor in pozitii anormale, ulceratii ale pleoapei, inrosirea si lacrimarea ochilor, cu senzatia de durere, arsura, mancarime sau corp strain.

Simptomele sunt persistente, intervenind si perioade de exacerbare. Este important ca in aceste cazuri sa consultati oftalmologul. Desi afectiunea nu este grava, tratamentul este dificil de individualizat si de lunga durata, constand in picaturi si unguente cu steroizi, folosirea de lacrimi artificiale. Dar, in primul rand, tratamentul incepe cu igiena perfecta a ochilor.

Citeste si Jurnalul National

+2

Mai multe fotografii

Foto: herbalgranny.com