Epilepsia: când și în ce condiții este indicată intervenția chirurgicală

Urmărește A1 pe Discover

Epilepsia se numără printre afecțiunile cu foarte mare impact emoțional asupra pacienților și reprezintă o tulburare a activității creierului, ce se manifestă prin crize scurte. Conform cercetătorilor, crizele sunt declanșate de descărcări electrice anormale la nivelul creierului, iar cauzele nu se cunosc în totalitate.

Pentru o tratare corectă și eficientă a epilepsiei, este foarte important ca pacienții să se adreseze unui medic neurolog cu o pregătire suplimentară și avem un exemplu în doctor Ioana Mîndruță, specializată în EEG și somnologie și supraspecializată în epileptologie.

Intervenția chirurgicală reprezintă o opțiune de tratament pentru pacienții farmaco-rezistenți, adică pentru cei care nu răspund sau nu mai răspund la medicație. În urma explorărilor, medicii identifică și delimitează zonele din creier care generează crizele. Dacă intervențiile respective sunt corecte și reușite, pacienții pot evolua post-operator chiar și fără crize, acest lucru însemnând de fapt vindecarea lor. În urma acestor intervenții, unii pacienți renunță la medicație, scăpând astfel de corvoada terapiei zilnice.

Intervenția chirurgicală este recomandată îndeosebi la pacienții la care se constată că există o cauză tratabilă, cum ar fi un proces tumoral, o zonă lezională, o zonă displazică, o zonă de formare greșită a unei structuri neuronale etc. În aceste situații, decizia de îndepărtare a leziunii se ia în funcție de două criterii: leziunea este cel mai probabil cauza crizelor, iar intervenția chirurghicală nu prezintă riscuri funcționale pentru pacient, adică nu îi sunt afectate alte funcții cerebrale. După intervenție, efectul pozitiv al acesteia ar trebui să se observe imediat.

Identificarea zonei afectate se realizeaza prin investigatii specifice, una dintre ele fiind Maping-EEG sau Source Localization.

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale de rezecție cerebrală a unor părți ale creierului (cele care provoacă crizele). Intervențiile care implică îndepărtarea unor leziuni vizibile la RMN se numesc lezionectomii. Alte operații implică zone mai largi ale creierului. Dintre tipurile de proceduri chirurgicale amintim și chirurgia lobului temporal (prin care este rezecat complet sau parțial țesutul cerebral din lobul temporal).

Un alt domeniu utilizat ca și chirurgie a epilepsiei este implantarea unor dispozitive ce pot stilmula creierul. Aceste proceduri reprezintă o soluție la pacienții la care nu există opțiuni de chirurgie rezectivă. În practica medicală sunt frecvent utilizate stimulatoarele de nerv vag (VNS), adică niște dispozitive mici mici, implantate sub piele, sub clavicula stângă, legate printr-un cablu la nervul vag. VNS stimulează nervul vag pentru a reduce frecvența și intensitatea crizelor.

Există și pacienți la care cauza crizelor nu este clară sau evidentă, prin urmare nu se poate efectua o intervenție chirurgicală. În aceste condiții, pacienții urmează o terapie medicamentoasă antiepileptică. La unii pacienți, aceste crize pot fi controlate mulți ani cu medicamente și nu este necesară o intervenție chirurgicală. Abia în situația în care medicamentele nu își mai fac efectul după mult timp, deși dozele și administrările sunt corecte, se poate lua în discuție intervenția chirurgicală, care poate reda pacienților o viață normală.

Sursa foto: pixabay.com