Urmărește A1 pe DiscoverCum se manifesta
Majoritatea ne ingrijoram la un moment dat in legatura cu anumite simptome si ne este teama sa nu ne inbolnavim, insa aceasta nu inseamna ca suntem cu totii ipohondri. Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu aceasta tulburare, este nevoie ca ingrijorarile sa persiste cel putin 6 luni in ciuda asigurarilor din partea medicilor cum ca nu este vorba de o boala. Ipohondrii interpreteaza gresit senzatiile corporale si persista in aceasta interpretare. Se ingrijoreaza foarte tare si devin stresati, anxiosi din cauza acestei preocupari. Le scade pofta de mancare, nu dorm bine si nu se mai pot implica adecvat in activitatile de zi cu zi. Petrec tot mai mult timp analizandu-si starea de sanatate si acorda o atentie deosebita fiecarei senzatii corporale. Ei amplifica simptomele unei boli si se simt descurajati, incapabili de a lupta cu aceasta.
De multe ori ei au credinta gresita cum ca starea de sanatate inseamna absenta oricarui simptom. Prin urmare, atunci cand apare un simptom, oricat de mic ar fi acesta, il interpreteaza ca facand parte dintr-o boala grava. Fac multe analize medicale (mai des decat este cazul) pentru a se convinge si cauta informatii despre diverse boli. Consulta cat mai multi specialisti, deoarece au nevoie de confirmari. De multe ori nu se linistesc nici dupa ce sunt asigurati de catre medici ca nu au nicio boala si considera ca medicul nu este destul de competent pentru a da de cap problemelor de care sufera. Nu sunt satisfacuti decat atunci cand sunt diagnosticati cu ceva sau atunci cand se gaseste o explicatie pentru simptomele pe care le acuza. Se pot simti bine o perioada, dupa care grijile reapar.
Acorda foarte mare atentie starii de sanatate si isi alcatuiesc dosare cu rezultatele analizelor. Unii cauta sa discute cu cei din jur despre toate senzatiile pe care le au pentru a vedea daca sunt normale, daca si altii le-au experimentat si pentru a se asigura ca nu sunt semnalul unei boli grave. Se vorbeste chiar si despre cyberhondrie deoarece pe Internet se formeaza grupuri, forumuri in care oamenii fac schimb de informatii medicale si se autodiagnosticheaza pe baza acestor informatii. In acest fel se alimenteaza si ideile hipocondrilor care se regasesc in descrierile boilor despre care aud (chiar daca au doar unul din simptome).
Insa altii cad in cealalta extrema. Ascund aceste ingrijorari fata de cei din jur de frica de a nu fi luati in ras, fie de frica de a nu li se confirma boala. Astfel stau si rumega aceste griji in singuratate si le amplifica din ce in ce mai mult. Unii isi dau seama ca fricile lor sunt nefondate, insa spun ca nu se pot opri. Cu toate ca acestia nu sufera de o boala, nu inseamna ca ei se prefac. Teama lor este reala, chiar simt ceea ce descriu si sunt convinsi ca sunt bolnavi. Simptomele sunt reale, insa sunt interpretate gresit ca fiind semnul unor boli grave. Aceasta tulburare necesita atentie si trebuie tratata de catre specialisti.
Posibile explicatii ale acestei tulburari
Cauzele acestei tulburari sunt foarte greu de gasit si parerile sunt impartite.
Stresul puternic contribuie la aparitia acestei tulburari.
Persoanele care au avut o boala mai grava pot sta apoi cu frica de a nu se imbolnavi din nou.
Daca cineva apropiat a fost foarte bolnav sau a decedat din cauza unei boli grave, poate aparea o teama exagerata fata de boala.
Daca parintii au o grija exagerata fata de sanatate sau sunt ipohondri, copilul, la randul lui, poate manifesta aceasta tulburare.
Cum se trateaza ipohondria?
Prima oara trebuie sa fie consultat un medic pentru a se exclude posibilitatea unei boli. Este bine sa se gaseasca si un medic de familie in care persoana in cauza sa aiba incredere si pe care sa il contacteze atunci cand apare o nelamurire.
Apoi se poate apela la ajutorul unui psiholog pentru a trata ipohondria. Terapia are ca scop sa ajute persoana sa-si schimbe modul de a aborda problema propriei sanatati, chiar daca nu scapa de tot de aceste ingrijorari. Sa o ajute sa isi schimbe convingerile gresite in privinta sanatatii si a bolii si sa invete sa faca fata simptomelor. Persoana este ajutata sa identifice factorii care inrautatesc simptomele si sa abordeze o atitdine pozitiva asupra vietii.
Citeste si Revista Felicia!
