Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleAre 18 ani şi a văzut deja jumătate din planetă. Călătoria vieţii ei este, culmea, spre România. Erika Licursi este încă unul dintre copiii Generaţiei pierdute.
La Tecuci a venit pe lume, iar "acasă" devenea pentru Luminiţa un orfelinat din Galaţi. Doi ani a aşteptat acolo o familie care să o iubească. Şi n-a fost în zadar. La mii de kilometri distanţă, fata făcea cunoştinţă cu tatăl ei care avea să o ducă peste ocean, tocmai în Canada.
"Numele meu aici, în Canada, este Erika Licursi, iar numele în România, Luminiţa Tecucianu. Cred că Luminiţa înseamnă lumină, este foarte puternică, îmi place numele, aşa că mi se potriveşte. Am fost adoptată în octombrie, 1998, şi am fost născută în 24 mai 1996", povesteşte tânăra.
"Am aşteptat doi ani ca să o putem adopta pe Erika. A costat în jur de 30.000. Suma a reprezentat onorariul avocatului, cheltuielile medicale, a fost şi o donaţie la orfelinat pe care trebuia să o facem, avion, hotel, am stat acolo, am fost de două ori în România", îşi aminteşte Maria, mama fetei.
După lupta cu birocraţia din România, a urmat o altă luptă, cea pentru sănătatea micuţei Luminiţa...
La doar 10 luni, Luminiţa se lupta deja cu o pneumonie şi, deşi ducea o bătălie pentru supravieţuire, trupuşorul nu o ajuta prea mult. Cu puţin timp înainte de adopţie, actele medicale arătau că, la vârsta de doi ani, cântărea cât un copil de 12 luni. O hipotrofie staturo-ponderală nu o lăsa să se dezvolte normal. Vestea bună din certificatele medicale era că strabismul congenital bilateral era operabil, iar testul HIV a ieşit negativ.
Povestea incredibilă continuă pe observator.tv!
