Imbatranirea populatiei este o adevarata provocare pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii si de sanatate. In prezent, jumatate din populatia lumii are sub 29 de ani, insa peste 40 de ani jumatate din populatie va avea 38 de ani. Daca azi numarul populatiei se ridica la 6,84 miliarde, in 2050 vor fi aproximativ noua miliarde de oameni, iar rata persoanelor in varsta, adica a celor peste 65 de ani, creste cu 2% mai repede decat sporul populatiei. In acelasi timp, creste si speranta de viata, astfel ca populatia in varsta se va tripla in urmatorii 40 de ani, ajungand la peste doua miliarde. Rata de dependenta a populatiei in varsta (persoane de peste 65 de ani) de populatia activa (20-64 de ani) va creste de la 25% la 50%.
Este evident ca sistemele publice de pensii au nevoie de reforme, iar principala masura este cresterea varstei de pensionare, un singur an in plus la limita de varsta insemnand un avans al Produsului Intern Brut cu 1%. Sistemele publice de pensii au fost introduse la inceputul anilor 1900. La acea vreme, 25% din populatia activa nu mai apuca sa se pensioneze, iar majoritatea incasa pensie maximum cinci ani. In 1980, un om apuca sa se bucure de pensie 13 ani, in medie, iar in 1990, 19 ani. Daca s-ar compara speranta de viata de azi cu cea de atunci, pentru a se mentine acelasi echilibru al sistemelor de pensii ca in 1900, ar trebui sa iesim la pensie la 75 de ani.
Cand au fost introduse pensiile in Romania, in 1913, Legea Nenitescu introducea un sistem de pensii pentru batranete. Limita de varsta era de 65 de ani, iar perioada maxima de cotizare, de 23 de ani. Apoi, cativa ani pensiile de batra¬nete au fost anulate, pentru a fi reintroduse in 1938.
Citeste tot articolul pe Financiarul.com
