Cel mai mare incendiu din București s-a întâmplat chiar de Paște, la data de 23 martie 1847. „Focul cel mare” a fost unul dintre cele mai mari dezastre din istoria modernă a Capitalei.
Totul a început atunci când copilul cluceresei Zoița Drugăneasca se juca nesupravegheat cu un pistol. Acesta s-a descărcat chiar în podul plin cu fân al șopronului. Din cauza vântului puternic, focul s-a extins rapid spre Curtea Veche și marginile orașului.
Incendiul a afectat 1.850 de clădiri, dintre care peste 1.000 de prăvălii, 10 hanuri și 12 biserici. Suprafața totală afectată de incendiu a fost de peste 570.000 de metri pătrați.
Flăcările s-au extins spre Colțea și până la Calea Văcăreștilor. La vremea respectivă, pagubele au fost calculate în pungi de aur, adică vreo 30.000 în total.
„Case, prăvălii, hanuri şi biserici ardeau într-un vacarm asurzitor. Pe uliţe, oamenii alergau înspăimântaţi, răsunau comenzile militare şi vaietele deznădăjduiţilor", scria Anton Pann.
Bucureștiul avea atunci aproximativ 2.700 de sinistrați. Se pare că focul a cuprins nu doar pușcăria orașului, ci și acoperișul Hanului lui Manuc.
15 oameni și-au pierdut viața atunci, iar lupta cu focul a fost una cumplită, căci flăcările au durat timp de câteva săptămâni. Anton Pann a descris atent incidentul în care a ars aproape un sfert din Capitală, iar documentul se află astăzi la Muzeul Național al Pompierilor din București.
Bucureștiul este reconstruit
După ce focul a fost stins, se pare că nivelul terenului din oraș s-a ridicat cu până la doi metri, din cauza molozului și a resturilor produse de dezastru. Încep să se organizeze evenimente caritabile pentru a strânge fonduri necesare reconstrucției.
Vestea s-a dus în toată Europa
Numeroase țări au decis să trimită ajutoare. Donații importante au fost făcute de sultanul Turciei, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, domnitorul Țării Românești, Gheorghe Bibescu și de domnitorul Serbiei, Miloș Obrenovici. Un alt ajutor important a venit de la curtea imperială de la Viena.
Tot atunci, un ziar local a anunțat că Iosif Țînțăreanu de la Hanul lui Manuc primește autorizația de a căuta în cenușă diferite obiecte de valoare, precum aur, argint și diamanticale, rămase în urma incendiului.
Începe modernizarea
A fost momentul în care orașul a fost refăcut după principii moderne și astfel au apărut casele acoperite cu tablă, dar s-au construit și foarte multe cișmele și conducte de apă.
Mai mult decât atât, autoritățile au dat ordin ca ușile bisericilor să se deschidă spre exterior, nu spre interior ca până atunci.
Tot în urma acestui dezastru, Bucureștiul cunoaște înființarea primului serviciu permanent de pompieri.
Legende și mituri
Atunci a ars și Biserica Domnească de la Curtea Veche și Biserica Sf. Antonie de la Pușcărie, aflate în zona Hanului Manuc. Ultima se afla chiar în preajma pușcăriei orașului. Astăzi, aici se află Sfântul Anton. Legendele vorbesc despre faptul că victimele incendiului au fost înmormântate într-o groapă comună, iar spiritele lor mai bântuie și astăzi Centrul Vechi.
Sursă: historia.ro
Ştiai că locuieşti într-un cartier blestemat? Mărturiile îngrozitoare ale unui femei: "Sunt zeci de suflete acolo, ... Țigările electronice dăunează grav siguranței: Ce a pățit un fumător în America...
