Vița sa macedoneană a împins-o să încerce și să reușească să depășească statutul celor mai multor femei din perioada inter și postbelică. Florica Bagdasar a fost prima femeie care a făcut parte dintr-un Guvern al României.
Se trăgea dintr-o familie cu carte. Tatăl ei, Sterie Ciumetti, un macedoromân cu mare dragoste pentru patria sa de adopție și-a crescut copiii în cel mai curat spirit patriotic, iar după ce familia acestuia a părăsit Bitolia-Monastir din Macedonia și-a îndrumat fata către cele mai bune școli din România.
Familia Sterie Ciumetti
Adolescența tinerei Florica a fost marcată de apariția mișcării comuniste într-un regat din ce în ce mai nesigur și izolat. Relația fetei cu Dumitru Bagdasar începe în timpul facultății. Studenți la Medicină, cei doi încep să frecventeze cercurile ilegaliste, însă legăturile se întrerupt în 1927, când proaspăt-căsătoriții Florica și Dumitru Bagdasar trec Atlanticul pentru o specializare în Statele Unite. Întorși in țară în 1929, Doctorii Dumitru și Florica Bagdasar întâmpină greutăți din partea oficialităților și sunt repartizați la periferia țării.
Dumitru și Florica Bagdasar
În timp ce soțul său pune în aplicare toate cunoștințele dobândite în anii de studiu, Florica se dedică susținerii comuniștilor și devine o voce importantă în rândul acestora. După 23 august 1944, Florica devine un lider al mișcării socialiste, iar doi ani mai târziu primește propunerea de a deveni ministru al sănătății, urmând să preia funcția deținută până atunci de soțul său, care tocmai murise!!! Răspunsul afirmativ o transformă în prima femeie carea făcut parte dintr-un Guvern al României, funcție pe care a ocupat-o timp de doi ani.
Citește și:
Marta Trancu Rainer, prima femeie chirurg din România
„Spre finele lunii iulie 1946, la câteva zile după stingerea din viaṭă a soţului meu, am primit vizita câtorva personalităţi din lumea politică: Ana Pauker, Teoharie Georgescu, Vasile Luca care au venit să-mi comunice ca eu să-i succed soţului meu ca ministru al Sănătăţii. Luată prin surprindere, prima mea reacţie a fost să refuz propunerea. Nu mă gândisem vreodată la aşa ceva şi consideram că este deosebit de grea responsabilitatea de a fi succesoarea doctorului Bagdasar la conducerea Ministerului Sănătăţii şi de asemenea responsabilitatea care îmi revenea ca fiind prima femeie ministru din România. Numirea mea ca ministru al Sănătăţii a rămas însă în suspensie.
Florica Bagdasar, alături de Gheorghe Gheorghiu Dej
La 10 august 1944 Ministerul Afacerilor Externe mi-a comunicat că fac parte din delegaţia română la Conferinţa de la Paris. Plecarea delegaţiei era fixată pe duminică 11 august 1946, avionul urmând să decoleze la ora 7 dimineaţa de pe aeroportul Băneasa. […] Am ajuns la Paris, la aeroportul Le Bourget unde ne aştepta profesorul Stoilow care era ministrul României la Paris, parte din colonia română era de asemenea prezentă, funcţionarii ambasadei de la Paris. Eu am fost găzduită la sediul Legaţiei române unde atât profesorul Stoilow, bun prieten al soţului meu, cât şi familia Neculcea au fost gazde minunate. Fiind obosită nu numai de zborul cu avionul, cât şi de zilele premergătoare voiajului, m-am culcat devreme. Aveam o cameră enormă care dădea cu ferestrele în grădina Legaţiei. La 10 seara am fost anunţată telefonic că sunt chemată să iau parte la Consiliul de Miniştri. Era prima mea întâlnire oficială cu o bună parte din cei [cărora] aveam să le fiu doar peste câteva săptămâni coleg de bancă ministerială. […] M-am îmbrăcat la repezeală şi am urcat scările somptuoase ale Legaţiei. Consiliul avea loc în sufrageria mare. Când am intrat, am găsit aşezaţi în jurul mesei pe membrii delegaṭiei cu care plecasem din Bucureşti şi alte câteva persoane cu funcţii importante în diplomaţie. Îmi amintesc şi acum emoţia pe care am resimţit-o intrând în sala de consiliu am văzut că sunt singura femeie printre atâte figuri politice binecunoscute în ţară la noi şi în străinătate! Am fost primită cu câteva cuvinte amabile de cei prezenţi la această şedinţă care observaseră emoţia de care eram stăpânită. Gheorghe Tătărescu, ministru de Externe în aceea perioadă, era oficial şeful delegaţiei. În realitate însă, cel care a condus acel prim consiliu la Paris, precum şi celelte reuniuni care s-au succedat, a fost Gheorghiu Dej, autoritatea lui necontesctată s-a impus de la început. […]”, scria Florica în memoriile sale.
După 1948, chiar dacă nu a mai ocupat funcții ministeriale, Florica Bagdasar a rămas una dintre personalitățile marcante ale vieții publice din România până la moartea sa, survenită la 19 decembrie 1978.
* Florica Bagdasar este este mama matematicienei Alexandra Bellow (fostă Ionescu Tulcea), și este unul din personajele romanului „Iarna decanului” al scriitorului Saul Bellow, laureat al premiului Nobel.
* Sterie Ciumetti, tatăl Floricăi, a avut un rol însemnat în îmbunătățirea invațământului românesc din Balcani și a drumurilor și podurilor din Dobrogea de Sud (Cadrilater) și de Nord la începutul secolului XX.
Știi ce se află sub Intercontinental? Jurnaliștii britanici au descoperit o adevărată comoară... Ea e "fata popii" din România care te duce cu gândul la păcate capitale! E cea mai dezinvoltă! FOTO...
