În 1989 liderii tuturor ţărilor membre ONU s-au întâlnit pentru a întocmi un set de promisiuni pentru copii. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului se adreseaza fiecărei persoane sub vârsta de 18 ani şi prezintă lucrurile de care copiii au nevoie pentru a supravieţui şi pentru a se dezvolta la potenţialul lor maxim.
Cele 4 principii de bază ale Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului sunt: non-discriminarea; urmărirea celor mai bune interese ale copilului; dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare; respect faţă de părerile copilului.
România a fost printre primele state care au ratificat Conventia ONU cu privire la Drepturile
Copilului, în anul imediat urmator adoptării sale în cadrul Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 18
din 28 septembrie 1990.
În 2016, drepturile copiilor par a fi uitate şi chiar înlocuite cu ”dreptul” părinţilor de a se
răzbuna pe foştii parteneri. Şi nu oricum, ci prin diferite propuneri legislative care să le
asigure suportul legal în faţa propriilor conştiinţe.
În prezent există o propunere la Senat, iniţiată de domnul senator Remus Cernea, prin care copii pot fi bruscaţi în numele legii şi li se pot plica "metode nemijlocite de constrângere", ignorându-se un drept fundamental al copilului: "Dreptul de a fi protejat împotriva oricarei forme de violenta, abuz sau neglijenţă".
Adulţii şi guvernele au responsabilităţi şi obligaţii pentru a se asigura că drepturile tuturor
copiilor sunt respectate Legea 272/2004, actualizată în 2016, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului obligă la "respectarea demnităţii copilului" şi "asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului" sunt grav încălcate prin articolul propus: ”În scopul îndeplinirii mandatului său, executorul judecătoresc şi organele forţei publice sunt autorizate să folosească metode nemijlocite de constrângere asupra oricărei persoane obligate la predarea copilului, iar dacă se impune, chiar asupra COPILULUI însuşi.”
Articolul 94 spune că "Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic."
Motivarea acestei propuneri este halucinantă: ”Dorinţa copilului, lipsit de discernamânt, nu poate fi pusă mai presus de decizilie magistraţilor care au toate instrumentele necesare găsirii celei mai bune soluţii pentru copil”, în condiţiile în care Legea Copilului spune clar: ”Copilul are dreptul la libertate de exprimare”.
Scopul real al acestei propuneri este unul care nu are legatură cu copilul sau cu dreptul lui
superior, ci cu pedepsirea PENALĂ a părintelui la care acesta locuieşte. Aceasta se doreşte printr-o altă propunere legislativă, venită la pachet: închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Propuneri modificare cod penal: AICI
Conventia ONU spune că "Niciun copil să nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante", iar propunerea încalca înca un drept al copilului: ”După predarea copilului, debitorul (părintele cu care minorul locuieşte) se va îndeparta de acesta ... sau va închide uşa/poarta imobilului lasând copilul afară împreuna cu executorul, creditorul şi martorii asistenţi”.
Propuneri de modificare cod de procedura civilă: AICI
Și n-au trăit fericiți... Un bărbat de 37 de ani din Vaslui a fost atacat de iubita sa, după ce a cerut-o de soţie... Vremea se răceşte considerabil! Prognoza meteo pentru două săptămâni...
