Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat în urmă cu 6 ani. Cu această ocazie, află despre viața lui Vladimir Ghika și care sunt rugăciunile pe care acesta le rostea.
Pe 31 august 2019 se împlinesc 6 ani de la Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Monseniorul Valdimir Ghika a impresionat prin bunătatea şi îndârjirea cu care a luptat pentru apărarea religiei şi a celor slabi, demnitatea cu care a înfruntat dificultăţile, persecuţiile şi problemele cauzate de credinţa sa aducându-i beatificarea, de către Biserica Catolică, în anul 2013.
Prinţ, preot, scriitor şi martir pentru credinţă, el fost mereu gata să pună în practică idealuri caritabile fără precedent în România, le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi, alături de ele, a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţă pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani şi în Primul Război Mondial.
Cine a fost Vladimir Ghika
Vladimir Ghika s-a născut la Constantinopol (Istanbul), la 25 decembrie 1873, părinţii săi fiind generalul prinţ Ion Ghika, fost ministru de război şi ministrul afacerilor externe la Bucureşti, ministru român la Constantinopol, Viena, Roma şi Petersburg, unde a şi murit în 1881 şi Alexandrina Moret de Blaremberg, devenită Ghika, provenită dintr-o familie franco-flamandă stabilită în Rusia.
Vladimir Ghika a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), iar familia sa a dat celor două principate, Ţara Românească şi Moldova, nu mai puţin de zece domnitori.
Deşi la Constantinopol fusese botezat ortodox, iar mama sa era, de asemenea, ortodoxă, şi ţinea mult la credinţa răsăriteană, Vladimir a fost tot timpul influenţat de spiritualitatea catolică, predominantă în Franţa.
Formal, la 13 aprilie 1902, intră în Biserica Catolică împreună cu verişoara sa, Natalia, regina Serbiei, realizând mărturisirea de credinţă catolică în biserica Sfânta Sabina din Roma.
În anul 1906, Vladimir Ghika pune bazele Grupului Doamnelor de Caritate de la București, iar la 20 iunie, în acelaşi an, deschide primul dispensar gratuit, „Bethleem Mariae” la Bucureşti, într-o clădire din Calea Griviţei.
În perioada 1917-1939 se va afla la Paris, unde are o bogată activitate culturală, diplomatică şi religioasă. Astfel, în 1918, Consiliul Naţional Român de la Paris l-a numit pe Vladimir Ghika drept reprezentant al său pe lângă Papa Benedict al XV-lea, iar la 11 decembrie, în acelaşi an, cardinalul Pietro Gasparri, secretarul de Stat al Sfântului Scaun, ratifică numirea „în vederea unei colaborari utile pentru binele religios al poporului român”.
La 7 octombrie 1923, este hirotonit preot de către Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul Parisului, iar între 1923-1939, desfăşoară ministerul sacerdotal la Paris, în Franța și în întreaga lume.
După numeroase faceri de bine, acesta moare în vremea comunismului, la 16 mai 1954, fiind întemnițat la Jilava. A fost înmormântat în cimitirul de la Jilava unde i s-a pus la căpătâi doar un ţăruş, cu numărul 807.
Monseniorul Vladimir Ghika este al treilea martir catolic din România declarat Fericit de către Biserica Catolică, după Szilárd Ignác Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, şi János Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava. Beatificarea este actul prin care Papa, în urma unor investigaţii începute în dieceză şi continuate la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, acordă unui creştin catolic decedat, care a fost martirizat sau care a practicat toate virtuţile în chip eroic, titlul de “Fericit” şi permite să i se aducă un cult public de către un grup limitat de credincioşi, o ţară sau o dieceză.
Monseniorul Vladimir Ghika – Despre rugăciune și rugăciunile pe care le rostea acesta
Drumul rugăciunii la fericitul Vladimir Ghika nu a fost ușor. După o perioadă de căutări dramatice în tinerețe, cu rupturi la nivelul relațiilor cu familia, a ajuns în cele din urmă să învețe ce este rugăciunea, de ce trebuie să se roage și cum trebuie să se roage. A avut parte de niște maeștri foarte buni, fiindcă a devenit un faimos om al rugăciunii sau un expert al rugăciunii și, în această calitate, a compus modele de rugăciuni. Se poate spune despre dânsul că trăia în rugăciune ca peștele în apă. S-a rugat singur și împreună cu alții. Cerea mereu rugăciuni pentru sine și diferite cauze nobile, pentru ca „Dumnezeu să fie în câștig. Era convins că Dumnezeu așteaptă de la noi înainte de orice altceva rugăciune, iar universul ar fi mult mai sărac fără rugăciune.
A avut curajul să se roage neîntrerupt și i-a îndemnat și pe alții să se roage. Unul dintre fiii săi spirituali, Jean Daujat, spunea că numai dacă l-am fi văzut și l-am fi auzit am putea să înțelegem „în ce măsură acest om răspândea în jurul său rugăciune, în ce măsură era complet rugăciune în gesturile sale, în comportamentele sale, în cuvintele sale și, mai ales, în tăcerile sale; făcea lumea să se roage, era aproape imposibil să fii în prezența sa sau să-l auzi și să nu te rogi.
Dar pentru a te ruga ai nevoie nu doar de dorință și de curaj, ci și de exemple vii și de o anumită știință sau artă. Michel de Galzain a scris în 1961 o carte în care afirmă că prințul Vladimir Ghika nu a moștenit spiritul de rugăciune de la mama sau de la familia ortodoxă în care s-a născut și că nu a fost influențat de guvernanta sau de credincioșii protestanți în mijlocul cărora a trăit în timpul studiilor sale din Franța. La aceeași concluzie a ajuns și Yvonne Estienne potrivit căreia, lui Vladimir Ghika, „atât de profund religios”, modul religios de a fi al părinților săi nu i-a fost de vreun folos spiritual.
În viața sa spirituală, prințul Vladimir a marcat un moment de cotitură în anii tinereții, când se afla împreună cu fratele său Dimitrie la Roma. Aici a descoperit un lucru pe care nu l-a întâlnit nicăieri, și anume un spirit de rugăciune și de respect față de Dumnezeu prezent în unele biserici catolice din Roma, dar mai ales în viața a doi profesori de teologie de la Colegiul Sfântul Toma din Roma pe care l-a frecventat între 1902 și 1906.
Primul era părintele dominican Alberto Lepidi, maestrul Sfântului Palat, cum se numea atunci, astăzi i se spune teologul Casei Pontificale, a cărui misiune era aceea de a da imprimatur-ul pentru cărțile ce se tipăreau la Roma și prezida Colegiul Teologilor. De asemenea, părintele Lepidi i-a fost profesor de teologie la Colegiul Sf. Toma (Universitatea Angelicum) din Roma, unde a predat până în 1922, când a trecut la cele veșnice. În fața acestui părinte prințul Vladimir Ghika a făcut profesiunea de credință catolică la 15 aprilie 1902, la Roma, la Sf. Sabina. Al doilea a fost părintele dominican René Garrigou-Lagrange, sub îndrumarea căruia a făcut studiile doctorale în teologie pe care le-a încheiat cu titlul de doctor al aceluiași Colegiu Sf. Toma din Roma (Universitatea Angelicum) în 1906.
Monseniorul Ghika considera că expresia „înălțarea minții” ar fi insuficientă pentru a exprima forța și complexitatea rugăciunii. Dacă rugăciunea mentală este deasupra celei vocale, rugăciunea totală ca act al omului întreg (inimă, minte, voință, sentimente) este deasupra rugăciunii mentale. Spre deosebire de perspectiva tomistă, care i se pare că pune accentul pe rugăciune ca lucrare a intelectului practic, definiția rugăciunii la Vl. Ghika are accente personaliste. Astfel, în Convorbiri spirituale, a spus că rugăciunile sunt „fiicele inimii noastre și ale lui Dumnezeu. Această perspectivă personalistă, integrală face diferența între rugăciunea din definiția lui Toma și cea din concepția lui Ghika.
Dar termenul rugăciune la Vladimir Ghika are un sens larg, cuprinzând multe feluri de activități spirituale: cerere adresată lui Dumnezeu sau aproapelui, devoțiune, adorație, venerație, consimțământ liber al unui suflet la un har, primirea conștientă a unui cuvânt al lui Dumnezeu, prezența activă a lui Dumnezeu într-un suflet, iertare etc. Prin rugăciune omul se conectează la activitatea divină și, în același timp, dă sens libertății sale intervenind asupra mersului lumii.
Rugăciuni rostite de Vladimir Ghika
Tatăl nostru
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.
Bucură-te Marie
Bucură-te, Marie
Bucură-te, Marie, cea plină de har,
Domnul este cu tine.
Binecuvântată ești tu între femei
și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, maica lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi păcătoșii
acum și în ceasul morții noastre.
Amin.
Slavă Tatălui
Slavă Tatălui
și Fiului
și Sfântului Duh.
Precum era la început,
și acum și pururi
și în vecii vecilor. Amin.
Citește și:
Gânduri pentru fiecare zi de Vladimir Ghika. Care sunt gândurile anului 2019
Calendar catolic 2018. Vladimir Ghika 5 ani de la beatificare Biserica Catolică
Sursă foto: historia.ro
Sursă de informare: wilhelmdanca.ro
