"Pledoarie pentru viitor", semnal de alarma despre diminuarea rolului istoriei in educatie

"Domnule Presedinte,
Doamnelor si domnilor membri ai Parlamentului Romaniei,

Va adresam aceasta scrisoare in calitatea pe care o aveti, de depozitari ai increderii oferite de societatea romaneasca prin votul care v-a fost acordat. In spatiul public s-a extins progresiv, in ultimii douazeci de ani, un discurs care tinde sa diminueze si sa marginalizeze in constiinta publica importanta trecutului societatii romanesti.

Departe de a contesta dreptul la libera gandire si expresie, noi insine fiind membri ai unui corp profesional ce isi fondeaza existenta pe gandirea critica, atragem aici atentia asupra riscurilor pe care le prezinta devalorizarea studierii sistematice si a cunoasterii istoriei nationale, precum si a istoriei in general. Punctul de vedere pe care il sustinem nu este unul politic si partizan, diversitatea afilierilor noastre in acest sens fiind evidenta, nu este nici unul nationalist, ci izvoraste din perspectiva pe care ne-o ofera profesiunea si din datoria pe care o avem ca intelectuali si cetateni.

Romania contemporana traverseaza o criza de identitate care o impiedica sa-si defineasca obiectivele si sa atinga un minimum consens necesar oricarui progres. Lipsa de echilibru a ideologiei oficiale comuniste in tratarea istoriei a fost urmata, dupa 1990, in discursul public, de un exces simetric in sensul erodarii oricarui simt al increderii in sine, in valorile si modelele pe care le-ar putea avea poporul nostru.

Suntem alarmati de faptul ca aceasta viziune risca sa fie favorizata prin diminuarea constanta a rolului istoriei in educatia generatiei tinere, sugerata de unele pozitii mai mult sau mai putin oficiale venite din partea unor reprezentanti ai Ministerului Invatamantului. Nu este vorba numai despre posibila reducere a numarului de ore dedicate disciplinei, dar si de disparitia acesteia din examenele care incheie ciclurile de invatamant, unde este inclusa intr-o proba mixta confuza si irelevanta.

Va invitam sa reflectati alaturi de noi la importanta pe care o au studiile istorice:

departe de a fi nepractice, acestea sunt o sursa de coeziune sociala, ofera repere morale si identitare in absenta carora nici o societate nu poate avansa. Pentru viitorul Romaniei, inclusiv in contextul european in care, pe buna dreptate, consideram ca se afla destinul nostru, apararea acestor repere este una dintre indatoririle pe care trebuie sa le asumam noi, ca intelectuali si profesionisti, si dumneavoastra, ca lideri si responsabili politici. Toate momentele importante ale fondarii statului modern, toate deciziile hotaratoare care au facut Romania sa progreseze in ultimii 200 de ani s-au bazat, la fel ca in cazul oricarei alte natiuni, pe constiinta istorica, pe credinta in dreptul nostru de a avea un destin.

Oricare ar fi proiectele pe care le propuneti societatii romanesti astazi, ele nu pot porni de la ignorarea acestui trecut, cu toate momentele sale, constructive sau controversate.Istoria este terenul pe care toti cetatenii tarii noastre, indiferent de etnie, isi pot gasi reprezentate valorile, traditiile, identitatea; o dimensiune de neinlocuit, in care ne putem cunoaste si intelege unii pe ceilalti.

Proiectarea viitorului cere solidaritate sociala, or tocmai aceasta nu se poate obtine prin erodarea valorilor pe care le avem in comun. Abandonarea educatiei istorice, diminuarea rolului sau in scoala, vor conduce la adancirea crizei valorilor, cu efecte autodistructive. Nici una dintre natiunile membre ale Uniunii Europene nu a ales o asemenea cale si nu a abdicat de la valorile sale definitorii, ci a cautat modalitati de a le asocia identitatii europene aflata astazi in plina constructie.
Documentele europene 94/C229/01 si 2006/962/EU considera studierea istoriei nationale, europene si universale in scoala ca element fundamental pentru constituirea solidaritatii europene, cu un rol esential in formarea competentelor civice ale cetatenilor uniunii (una dintre cele 8 competente-cheie caracteristice educatiei durabile). Doua recomandari ale Consiliului Europei, 1283/1996 si 15/2001, sunt dedicate exclusiv predarii istoriei in scoala in secolul al XXI-lea.

Noi, semnatarii acestei scrisori, precum si dumneavoastra, destinatarii sai, apartinem unor generatii variate. Unii dintre noi am fost martorii unor schimbari radicale de regim politic, ai unor evolutii dramatice ale lumii, care ne semnaleaza valoarea formatoare pe care o are studiul istoriei intr-o societate cuprinsa de globalizare. Intelegerea mecanismelor schimbarii si a diversitatii culturale reprezinta un instrument util si o resursa indispensabila pentru cei care, putem anticipa, vor trai in deceniile viitoare transformari accelerate si frecvente ale realitatii.

Pledoaria noastra nu este una in favoarea trecutului, ci in favoarea utilizarii intelepte a trecutului pentru castigarea dreptului la viitor. Acesta a fost dintotdeauna rolul principal al studierii istoriei, iar o simpla privire asupra sistemelor de educatie in tari pe care le admiram, din Europa sau din afara sa, ne arata ca rolul ei nu s-a epuizat, ci este permanent revalorizat. Va adresam aceasta scrisoare avand incredere in dorinta dumneavoastra de a face alegerile cele mai bune pentru societatea romaneasca.

Nu exista viitor fara solidaritate si identitate, iar identitatea unei natiuni nu poate fi construita fara cele trei repere fundamentale din care se compune: istoria, limba si cultura. Diminuarea statutului lor in scoala nu va conduce la un invatamant care sa ne reconstruiasca societatea, ci la unul care sa-i adanceasca alienarea si confuzia."