Astăzi, de Ziua Naţională a României vă spunem o poveste despre curaj, omenie şi patriotism. Este povestea unui erou în viaţă, care a trăit în tranşee experienţa celui mai mai sângeros război din istoria umanităţii.
A ştiut cum să-şi apere camarazii de război, dar mai ales patria, fără să-i fie frică nicio secundă că ar putea ajunge acasă, pus pe un tun, înfăşurat în tricolor.
Radu Moise este veteran de război, iar la cei 102 ani, pe care tocmai i-a împlinit, ne-a primit în modesta sa casă şi ne-a povestit cum a fost în Marele Război. La vârsta de 25 de ani a fost luat din satul său natal, Petrichioaia şi mobilizat pe front. De la coarnele plugului a ajuns direct în vâltoarea vieţii de soldat, gata să îşi apere ţara, chiar cu preţul vieţii.
Tânărul de atunci, Radu Moise s-a remarcat imediat în timpul instrucţiei şi a fost înaintat în gradul de caporal şi comandant al unei baterii de tunuri care trebuia să apere Capitala de raidurile aeriene ale inamicului. O responsabilitate imnsă şi o dovadă că la război se merge cu oameni curajoşi.
În timp ce Radu Moise era la război, acasă, la Petrichioaia, îl aştepta tânăra sa soţie. I s-a rupt inima în două când a aflat că bărbatul pe care îl iubea fusese rănit de o schijă. N-a stat cu mâinile în sân şi s-a dus să-l caute pe front.
După război s-a întors acasă şi şi-a continuat viaţa cu bucurii, dar şi tristeţi.ca orice om. A fost decorat cu Steaua Comemorativă a celui de-al doilea Război Mondial şi înaintat la gradul de locotenent, pentru faptele sale de vitejie