Femeia traia zi si noapte cu teama ca peretii de pamant si acoperisul subred vor cadea peste copii ei, asa ca i-a cerut ajutorul primarului.
Vestiarul salii de sport din localitate a fost singurul adapost pe care edilul a putut sa il ofere. Asa ca femeia s-a mutat acolo impreuna cu cei doi copii, mama si fratele bolnav.
Cateva haine si doua paturi pe care le-au inghesuit in vestiarul salii de sport a fost tot ce-au putut adduce din casa darapanata.
Cei doi copii nu se lasa coplesiti de greutati si incearca sa razbeasca in viata cum stiu ei mai bine, prin invatatura. Pentru Mina, invatatoarea are doar cuvinte de lauda: “Este foarte buna la matematica, raspunde, se afirma, e mereu cu mana sus, ba uneori trebuie sa o temperez pentru ca ar dori doar ea sa raspunda”.
Iar cand nu invata pentru scoala, copila deseneaza sau scrie poezii.
Alocatiile copiilor si pensia batranei sunt singurii bani pe care ii au. Dar acestia se termina mult prea repede, asa ca mama mai munceste munceste cu ziua, pe unde apuca, atunci cand copiii sunt la scoala. Femeia spera ca se va gasi un om cu sufletul mare dispus sa o ajute sa-si recladeasca locuinta, ca sa-si poata creste copiii decent.
