15 IANUARIE, MIHAI EMINESCU. Cea mai ascunsă dorinţă a lui Mihai Eminescu. “Luceafărul” a vrut să se călugărească şi să îşi petreacă restul vieţii într-o mănăstire din Bucureşti: “Nu sunt făcut să trăiesc printre lupi”

 
+4 click pentru
galerie

Povestea de iubire cu Veronica Micle, boala care l-a ucis, poeziile citite de generaţii întregi, despre toate s-a vorbit şi s-a scris mult. La 168 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, puţine mai sunt lucrurile care pot uimi sau surprinde în vreun fel. De exemplu, câţi dintre români au habar că “Luceafărul” a vrut să se călugărească?!

Conform istoricilor, una dintre cele mai tainice dorinţe ale lui Mihai Eminescu a fost exprimată într-o scrisoare adresată unui prieten. O scrisoare către bunul său prieten, Zamfir Constantin Arbore, este singura dovadă a acestui gând care părea că îl bântuie pe poet.

Mai pe scurt, Eminescu dorea să se călugărească, să se retragă în liniştea mănăstirii şi să uite de zbuciumul unei societăţi în care nu-şi găsea locul.

O ALTĂ FAŢĂ A POETULUI – EMINESCU DOREA SĂ DEVINĂ CĂLUGĂR LA O MĂNĂSTIRE DIN BUCUREŞTI 

În afară de specialiştii în literatură, latura mistică a lui Eminescu este puţin cunoscută. Documente, dar şi corespondenţa lui Eminescu arată o altă faţă a poetului pasionat de filosofie şi ştiinţe în facultate. Mai ales după vârsta de 30 de ani, poetul dă semnele unui credincios pătruns de principiile ortodoxiei.

IUNIE 1882. Mai mult decât atât poetul îi mărturiseşte unui amic, Zamfir C. Arbore, editor la gazeta democratică a lui Rosseti, ”Românul”, că şi-ar dori să se călugărească. Să se retragă într-o mănăstire unde ar putea lucra liniştit. 

Zamfir C. Arbore prietenul lui Eminescu

”Ştii ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la ”Românul”, eu de la ”Timpul”, şi hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”, îi scria Eminescu prietenului său.

Scrisoarea era din 1882, perioada în care poetul era dezamăgit de situaţia politică din România sfârşitului de secol XIX, de evoluţia societăţii româneşti, de faptul că era neînţeles şi de munca istovitoare de la ziar. 

La doar câteva zile de la scrisoarea trimisă prietenului său, Eminescu îi cere lui Maiorescu să intre la o mănăstire din Bucureşti şi să fie acceptat în rândurile călugărilor. 

”Pe 23 iunie 1883, când poetul era „stricat cu toată lumea”, cum zice, ştiind că nu mai e cale de salvare pentru el şi când Maiorescu proiecta o viitoare „internare” împreună cu Simţion, Eminescu a dat semnalul călugăririi. Dar ce notează Maiorescu? „Foarte excitat, sentiment al personalităţii exagerat, vrea să se călugărească, dar să rămână în Bucureşti”, scria eminescologul Theodor Codreanu în lucrarea sa ”Eminescu şi mistica nebuniei”, conform Adevărul.ro

La ce mănăstire şi-ar fi dorit Eminescu să se călugărească, nu ştie însă nimeni…

SURSE: WIKIPEDIA, ADEVARUL.RO, HISTORIA.RO



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI