Aselenizarea: Teoriile conspirației legate de primul drum pe Lună

 
+7 click pentru
galerie

Pe 20 iulie 1969 s-a produs aselenizarea și astfel, astronautul Neil Amstrong, a devenit primul om care a pășit pe Lună. Imaginile au fost transmise în direct pe Pământ, iar o lume întreagă a putut să vadă evenimentul care urma să aducă schimbări întregii lumi.

Apollo 11 a fost misiunea care a avut ca scop trimiterea oamenilor pe Lună, fiind lansată pe 16 iulie 1969. La bord s-au aflat comandantul Neil Alden Armstrong, Michael Collins comandantul modulului pilot și Edwin Eugen Aldrin comandantul modulului lunar. 

Misiunea a îndeplinit visul președintelui american John F. Kennedy, acela de a trimite un om pe Lună până la sfârșitul anilor 1960, exprimat limpede într-un discurs ținut înaintea unei întruniri a Congresului Statelor Unite pe 25 mai 1961.

La câțiva ani după sfârșitul misiunii Apollo 11 au apărut și teoriile conspirație care susțin că aselenizarea nu a avut de fapt loc și că totul a fost o înscenare pentru ca Statele Unite să câștige Cursa Spațială în fața Uniunii Sovietice.

Se speculează că motivele acestei falsificări ar fi  prestigiul în Războiul Rece,  câștigul monetar, distragere atenției de la adevăratul program spațial, riscul la care erau supusi astronauții și promisiunea președintelui Kennedy prin celebrul discurs al sau.

Teorii ale conspirației:

1. Înregistrarea originală a misiunii Apollo 11

Primele suspiciuni au fost cauzate de transmisiunea evenimentului pe Pământ. Din cauza faptului că semnalul transmis era incompatibil cu televizoarele comerciale, s-a folosit o cameră de filmat obișnuită îndreptată către monitorul pe care era transmis în direct de pe Lună marele eveniment.

În jur de 600 de milioane de oameni au văzut imaginile transmise ce acea cameră de filmat. Evenimentul a fost transmis alb negru din cauza unor dificultăți tehnice, iar înregistrările originale lipsesc, ceea ce a provocat și mai multe întrebări în rândul oamenilor.

După ce a descris suprafața „fină precum pudra”, Armstrong a pășit pe teritoriul lunar și a intrat în istorie ca fiind primul om care a ajuns pe Lună, spunând: „un pas mic pentru om, un pas imens pentru omenire”.

2. Steagul se mișca precum în bătaia vântului

„Nefiind atmosferă și nefiind gravitație acest lucru nu trebuia să se întâmple”, susțin cei care cred că filmările au fost făcute pe Pământ.

Cum Luna nu are o atmosferă, steagul ar fi trebuit, cel mult, să stea nemișcat pe suportul special creat pentru a-l ține întins. Motivația oamenilor de știință, prin care mișcarea drapelului ar fi fost impregnată de astronauți, pare, în opinia scepticilor, doar o justificare lipsită de temei.

"În filmul în care vedem că steagul american se mișcă, astronauții tocmai îl fixaseră acolo, ceea ce face ca steagul să se miște din inerție", explică Roger Launius, istoric în zboruri cosmice la Smithsonian National Air and Space Museum in Washington D.C.

O teorie a lui Newton spune: „Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta.”

3. Stelele de pe cer

Astronauții ajunși pe Lună nu s-au referit deloc la numărul de stele pe care le-ar fi văzut iar în fotografiile făcute la 20 iulie 1969 nu există corpuri cerești vizibile.

Oficialii NASA au susținut faptul că lumina solară, extrem de puternică pe suprafața selenară, este capabilă să obtureze orice imagine a stelelor. Același lucru se întâmplă, susțin oamenii de știință americani, în momentul în care ai încerca să fotografiezi cerul pe timpul nopții, într-un oraș puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele să devină vizibile pe Lună ar fi aceea că un astronaut să realizeze fotografiile pe partea întunecată a Lunii.

De asemenea, astronauții au făcut fotografii folosind cadrele de expunere rapidă, care limitează lumina de fundal. Aparatele din acea vreme nu erau de calitatea celor actuale. Expunerea a fost reglată pentru sol, iar pentru stele ar fi fost nevoie de o altă perioadă de expunere. Acesta este unul din răspunsurile simple care se pot găsi la această nelămurire. Neexistând atmosferă, lumina Soarelui era foarte intensă și astfel acoperea tot ce provenea din „afară”.

4. De ce nu s-a ridicat praful de nisip la asenelnizare?

Mulți cercetători susțin că praful lunar este încărcat electric. În timpul unei zile lunare, razele ultraviolete intense (UV) de la soare lovesc electronii, astfel, grăuntele de praf de pe suprafața Lunii în timpul unei zile, devin încărcate pozitiv.

Astronauții care au călcat pe Lună între 1969 și 1972 au fost surprinși să constate cât de „lipicios” este praful lunar. Se lipea de costumele și uneltele lor, „era o adevărată problemă”, declară astronauții.

Dar de ce particulele de nisip lunar devin încărcate pozitiv atunci când sunt iluminate de razele ultraviolete? Dacă este așa, care sunt mai afectate, grăuntele mici sau cele mari? Și ce se întâmplă cu praful lunar atunci când este încărcat electric?

Acestea sunt întrebările pe care Abbas le investighează și încearcă să le dea un răspuns în laboratorul său numit „Dusy Plasma Laboratory” la „National Space Science and Technology Center” din Huntsville, Alabama.

Împreună cu un coleg de-al său, Paul Craven și studentul său doctorand, Dragana Tankosic, Abbas introduce un singur graunte de praf lunar într-un aparat și-l studiază folosind câmpuri electrice.

Abbas a  găsit două lucruri interesante. Razele ultraviolete încarcă de 10 ori mai mult grăuntele de nisip decât au prezis teoriile. Al doilea lucru important, este că grăuntele mai mari (1 – 2 micrometri) se încarcă electric mai mult decat cele mici (0.5), exact invers decât a prezis teoria.

5. Litera „C” pe o piatră lunară

Adepții teoriilor conspiraționiste au găsit un alt motiv care să le susțină teoriile, și acela că într-o fotografie, pe o piatră lunară se poate oberva litera C. Deși nu este nici pe departe o dovadă a mușamalizării, au fost multe persoane care au susținut că acea literă a fost gravată pe piatră precum în studiourile de la Hollywood unde s-ar fi marcat fiecare recuzită cu locul unde ar trebui să fie poziționată.

Chiar dacă ar fi înscenate imaginile, cei de la NASA nu ar fi scăpat un asemenea detaliu. Studiile asupra pozelor au arătat că acea litera „C” a survenit în urma developării filmului și că a fost defapt o fibră sau un fir de păr pe hârtie când a fost scoasă.

6. Aldrin și scara

O fotografie realizată pe 20 iulie 1969  îl arată pe Buzz Aldrin la baza scării de pe Eagle, cu genunchii îndoiți, lăsând impresia că urmează să sară la următoarea treaptă.

Aldrin este văzut în umbra scării și totuși este vizibil foarte clar, susțin scepticii, care afirmă că mai multe umbre apar ciudat în pozele făcute de Apollo 11. Specialiștii spun că au existat mai multe surse de lumină.

„Avem Soarele, lumina reflectată de Pământ, lumina reflectată de modulul lunar, costumele de astronauți și chiar suprafața lunară", spune istoricul Launius. El afirma, de asemenea, că trebuie ținut seama de faptul că suprafața lunară nu este plată: "Dacă un obiect este într-o groapă, vezi o umbră diferită față de cea a unui obiect care stă pe o suprafață dreaptă".

7. Urme lăsate pe suprafața lunară

Adepții teoriilor susțin că astronauții au lăsat urme prea adânci și vizibile pe suprafața Lunii în condițiile în care aceste urme ar fi putut fi lăsate doar dacă nisipul ar fi foat ud, ceea ce nu se putea din cauza umidității scăzute de pe Lună.

Însă și această teorie a primit un răspuns. Astronomul Plait afirmă că acest lucru este "un neadevăr". Praful lunar este similar cu un praf de pușcă extrem de fin: "Când te uiți la el sub microscop, arată că o cenușă vulcanică. Astfel încât, atunci când calci pe el, poate lua ușor forma cizmei".

8. Umbre pe sticlă

Într-una din cele mai cunoscute imagini date publicității, imaginea lui Neil Armstrong și cea a modulului lunar Eagle se reflectă în viziera lui Buzz Aldrin.

Susținătorii teoriei conspirației susțin că, dacă doar doi astronauți au pășit pe Lună, cum se face că ambii se văd în această fotografie, deși nu sunt vizibile camere foto? Astronomul Phil Plait explică și acest lucru: „Camerele au fost montate pe pieptul astronauților. În această imagine, poți să vezi că mâinile lui Neil apar la nivelul pieptului. Acolo se află camera".

9. Firele invizibile și mișcările în „slow-motion’” ale astronauților

Există și în prezent voci care susțin că astronauții au fost ajutați de fire extrem de subțiri în mișcările de pe presupusa suprafață a Lunii.

Pentru a recrea efectul gravitației lunare și pentru a da impresia că astronauții plutesc prin aer, NASA ar fi realizat filmul cu mișcări „slow-motion”. Scepticii au mers până acolo încât au realizat în aceste condiții un film similar, asemănările dintre acesta și cele realizate de astronauți fiind izbitoare.

Explicația oficialilor NASA nu a fost, nici de această dată, în măsură să mulțumească pe toată lumea. Oamenii de știință au cerut scepticilor să dea atenție prafului lunar și a modului în care acesta revine imediat la sol în urma mișcării membrilor expediției. În mod normal, pe Terra, argumentează cercetătorii, praful s-ar fi ridicat și s-ar fi împrăștiat prin atmosferă. Refacerea condițiilor de pe Lună ar necesita un efort extrem de mare, chiar și pentru standardele actuale.

10. Centura Van Allen

Unii sceptici care susțin că omul nu a ajuns niciodată pe Lună, spun că un om nu poate trece de această centură din cauza radiațiilor puternice, fatale. Există însă niște răspunsuri date de oamenii de știință.

Cercetătorii susțin că Apollo a trecut prin această centură destul de rapid, fiind expuși doar pentru puțin timp, iar astronauții nu au primit o doză de radiație considerată periculoasă, cel puțin în comparație cu alte riscuri inevitabile ale misiunilor spațiale.

Ce este această centură de fapt?

Centura este un cerc de particule încărcate electric (plasmă) în jurul Pământului, ținute de câmpul magnetic al acestuia. Câmpul geomagnetic nu este distribuit uniform. Pe partea Soarelui, este compresat din cauza vânturilor solare, iar pe cealaltă parte, este întins.

Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat. A fost cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo și cea de-a treia călătorie spre Lună.

Modulul lunar a fost denumit Eagle dupa vulturul de pe însemnele misiunii. Modulul de comandă a fost denumit Columbia, un nume tradițional pentru Statele Unite utilizate în cântece și poezii.

Racheta Saturn V a lansat Apollo 11 de la „Kennedy Space Center” pe 16 iulie 1969 la ora 13:32 UTC. Acesta a intrat pe orbita Pământului 12 minute mai târziu.

După legendara misiune, pe 24 iulie, astronauții americani s-au întors acasă. Au aterizat în Oceanul Pacific, la est de Insulele Wake și la 24 kilometri de nava care trebuia să-i recupereze, „USS Hornet”. Au fost recuperați cu elicopterul aproximativ dupa o oră de la aterizare.

Dacă toate acestea au fost trucate, atunci cu siguranță a fost cea mai mare păcăleală a secolului XX. Dar dovezile și demonstrațiile științifice arată contrariul.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI