Live acumiUmor (r)
Prime Time 20:00Chefi la cutite

„Mă culc doar cu menajere!”. Și-a pictat soția pe patul de moarte, a făcut amor cu femeia care a îngrijit-o și a vrut să se sinucidă! Claude Monet a avut o viață scandaloasă

Rebel și dezertor. Cuceritor și fabulos. Claude Monet, cel care a dat cuvântul „impresionism”, a avut o viață complicată și, pe alocuri, scandaloasă. A vrut să își pună capăt zilelor, a făcut amor cu femeia care i-a îngrijit soția pe patul de moarte, a fost batjocorit și îngropat în datorii.

Claude Monet (stânga) și portretul primei sale soții, pe patul de moarte (dreapta).

Se naște la Paris pe 14 noiembrie 1840, al doilea copil la părinți, și este botezat Oscar-Claude. Părinții lui îi spun Oscar, fără să nimerească numele cu care fiul lor are să rămână în istorie.

La cinci ani de la nașterea lui, familia Monet se mută în Le Havre, în Normandia. Tatăl lui are totul planifica pentru viitorul pictor. Vrea să îl vadă preluând afacerea familiei, adică să vândă provizii și echipamente pentru nave. Mama lui, cântăreață, vede și sprijină înclinația copilului spre artă.

La doar 11 ani, în 1851, Claude Monet intră la o școală de arte. Localnicii îl știu deja, datorită caricaturilor pe care băiatul le face în creion și le vinde pentru 10-20 de franci.

Abandonează școala la 17 ani și reușește să câștige bani frumoși din desenat. Strânge 2.000 de franci, pe care îi investește în cariera lui artistică.

Scapă rapid de serviciul militar, de două ori, și încearcă să se sinucidă

La doar 19 ani, pleacă la Paris, unde rămâne doi ani și studiază artă, înainte de a fi chemat să-și facă serviciul militar. Are rezultate mai degrabă slabe la școală, dar se înrolează, totuși, într-un regiment de cavalerie de elită, ce s antrenează în Algeria. Trece un an și se îmbolnăvește de febră tifoidă. Este trimis acasă.

În 1862, la 22 de ani, Claude Monet este din nou la Paris, dar la academia lui Charles Gleyre, care predă metodele tradiționale de pictură. Neinteresante pentru Monet!

Trec trei ani și o întâlnește pe încântătoarea Camille Doncieux. Doi ani mai târziu, o lasă însărcinată și lucrurile încep să alunece pe o pantă abruptă. Nu are succes în pictură. În plus, tatăl lui e furios. Îi taie alocația și îi cere să se întoarcă în La Havre. Camille naște singură, la Paris. Au o fiică. Monet senior se îndură să îi ajute tânăra familie. Dar banii nu sunt suficienți. Pictorul se împrumută adesea și face încercări eșuate de a răzbi.

Anul 1869 este cât pe ce să apară pe piatra lui funerară, înainte să apuce să facă istorie cu impresionismul. Nu mai suportă. E în depresie și se aruncă în Sena. La contactul cu apa, se răzgândește. Vrea să trăiască. Înoată și se salvează.

În același an, se însoară repede cu Camille, ca să scape de încorporarea obligatorie în armată, pentru războiul iminent cu Prusia. Știe că bărbații căsătoriți sunt chemați la arme ultimii și profită de asta.

Se plictisește să îi fie respinse lucrările la Salonul de la Paris, așa că organizează o expoziție independentă, alături de Edgar Degas, în 1873. Criticii se folosesc de tablourile lui pentru a eticheta întregul grup de pictori participanți drept „impresioniști”. Atacă fără milă lucrările expuse!

„Ați vrea, vă rog, să-mi explicați ce reprezintă acele șiroaie ce se preling la baza pânzei? Așa arăt eu când mă plimb pe Bulevardul Capucinilor? Sfinte Sisoie! Faceți haz de mine?”, întreabă un critic, după ce Monet îi spune că „șiroaiele” reprezintă trecători.

De la soția pe patul de moarte, la femeia care o îngrijește

În 1876, Monet îl cunoaște pe Ernest Hoschedé, un client bogat, proprietarul unuia dintre primele magazine universale din Paris. Familiile lor devin apropiate. Lucrurile se schimbă repede. Economia se prăbușește. Monet are iar o mulțime de datorii.

Ernest Hoschedé capitulează. Dă faliment și fuge în Belgia, fără soția lui, Alice, și cei patru copii. Monet e inimos. Îi invită pe abandonați în noul lui cămin, în satul Vétheuil, unde locuiește cu soția lui și cei doi copii pe care îi are cu ea.

Camille se îmbolnăvește de cancer de col uterin. Este în agonie. Alice o îngrijește, se ocupă de menaj și de copii, dintre care doi bebeluși.

La un moment dat, Alice devine amanta lui Claude Monet. Nu se știe sigur când – înainte sau după ce soția lui moare, în septembrie 1879.

De altfel, foarte priceput la femei, Claude Monet este auzit declarând, în timp ce studia la Paris: „Îmi pare rău, dar eu mă culc doar cu ducese sau cu menajerele. De preferat, cu menajerele duceselor. Orice altceva mă lasă rece”.

Monet își pictează soția pe patul de moarte și constată că privindu-i chipul, se gândește doar la culorile feței ei.

Vin timpuri mai bune în plan financiar. Economia își revine treptat și revin și clienții amatori de artă. În 1883, Claude Monet și Alice, alături de copii, se mută într-o casă cu grădină mare, în satul Giverny, unde pictorul își petrece restul zilelor.

În 1891, după ce moare Ernest Hoschedé, Monet se căsătorește cu Alice. Habar n-au că doi dintre copiii lor se vor căsători unul cu altul. În 1897, fiica ei, Blanche, se căsătorește cu fiul lui, Jean.

Alice are grijă să îi servească mesele la timp. Când ea moare, 20 de ani mai târziu, una dintre fiicele ei preia menajul. Pictorul nu permite nici măcar Primului Război Mondial să îi strice rutina, deși frontul german se afla la mai puțin de 65 de kilometri.

Se operează de cataractă în 1920. După intervenție, este oripilat de picturile lui. Abia acum își reia percepția pentru albastru.

După ce se plictisește de căpițe de fân, pictează nuferi, pe pânze enorme, curbate, cu o înălțime de aproximativ doi metri și o lungime de peste patru metri. Până să fie expuse, în 1927, modernismul ia amploare. Artiștii contemporan îi iau lucrările în derâdere, numindu-le „drăguțe”. În istorie, însă, Monet rămâne unul dintre cai mai iubiți artiști.

Moare la 5 decembrie 1926, înconjurat de prieteni, la Giverny, la vârsta de 85 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.