Anastasia, prințesa rebelă care trebuia să fie băiat. COMPLOTUL bolșevic JOSNIC ce i-a învăluit moartea în mister și BLESTEMUL ascuns pe care ea urma să îl transmită următoarelor generații, dacă ar fi trăit

 
+14 click pentru
galerie

Timp de mai multe decenii, povestea prințesei Anastasia a fost învăluită în mister, existând teoria că aceasta a supraviețuit gloanțelor bolșevicilor ce i-au ucis întreaga familie, pe 16 iulie 1918.  Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna a Rusiei, cea mai mică fiică a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, și a soției sale, Alexandra Feodorovna, ar fi trebuit să se nască băiat, părinții ei dorindu-și cu disperare un moștenitor. Sfidându-și astfel părinții încă de la naștere, prințesa a fost de departe cea mai rebelă dintre surorile ei. În sânge, însă, ea purta un blestem ascuns pe care urma să îl transmită urmașilor ei, dacă ar fi trăit, blestem pe care cu siguranță nu ar fi vrut să îl poarte niciuna dintre impostoarele care au pretins de-a lungul timpului că sunt „Prințesa Anastasia”, membra familiei Romanov care a supraviețuit asasinatului.

Marea Ducesă Anastasia a fost cel de-al patrulea copil născut în familia țarului Nicolae al II-lea. Nașterea ei a fost primită mai degrabă cu dezamăgire decât cu entuziasm, deoarece țarul și soția lui sperau ca în sfârșit să aibă un băiat care să poată moșteni tronul. Acest moștenitor, Alexei, s-a născut mai târziu.

O prințesă rebelă. Semnificația inedită a numelui ei

Numele Anastasia înseamnă „cea care rupe lanțul” și i-a fost ales deoarece după nașterea ei, țarul Nicolae al II-lea a ordonat grațierea și eliberarea unor studenți arestați cu un an înainte, pentru că au participat la niște revolte.

Micuța Anastasia era mare amatoare de glume și farse și de aceea era mult mai des pedepsită decât surorile ei - Olga, Tatiana și Maria.

În plus, tot spre deosebire de cele trei surori ale ei, Anastasia era mai puțin preocupată de aspectul său fizic și de manierele cuvenite. De altfel, potrivit unei povești spuse de soția unui diplomat american, Anastasia mânca ciocolată fără a se deranja să-și scoată mănușile albe, când avea vârsta de zece ani și mergea la Opera din Petersburg.

Anastasia și toți ceilalți copii ai cuplului imperial au fost crescuți cât mai simplu - dormeau în paturi mai tari, fără perne, făceau baie cu apă rece și trebuiau să-și facă singuri curățenie în camere.   

Blestemul ascuns pe care Anastasia îl purta în sânge și urma să îl transmită la maturitate urmașilor ei

Deși avea o energie debordantă, prințesa Anastasia suferea des de bătături la picioare, care o chinuiau mereu la mers, și avea o problemă la mușchii spatelui, motiv pentru care făcea masaje de două ori pe săptămână. În plus, de fiecare dată când se tăia sau se lovea, ea sângera mult sau făcea vânătăi.

În familia Romanov se credea că atât Anastasia, cât și surorile ei purtau gena hemofiliei, transmisă de la mama lor, Alexandra Feodorovna.

După ce au fost descoperite rămășițele prințesei, analizele ADN au arătat că Anastasia a fost singura dintre cele patriu fiice ale cuplului imperial care avea gena acestei boli ereditare, ce reprezintă o tulburare a coagulării sângelui.

Această boală, hemophilia B, a fost moștenită de descendenții reginei Victoria, ai cărei numeroși copii și nepoți s-au căsătorit în familii regale. De altfel, acestei boli i-a căzut victimă chiar moștenitorul mult așteptat de ultimul țar al Rusiei, fratele Anastasiei, Alexei.

Arestată la domiciliu și apoi asasinată alături de familia ei

În timpul Primului Război Mondial, Anastasia și surorile ei au vizitat spitalele de front și au îngrijit soldații răniți, urmând cursuri de infirmiere la Crucea Roșie. Ulterior, în februarie 1917, familia imperială a fost pusă sub arest la domiciliu, la Palatul Țarskoe Selo, iar la scurt timp după aceea, Nicolae al II-lea a abdicat.

Mai târziu, însă, familia Romanov a fost mutată undeva în Siberia, iar când partidul lui Lenin a ajuns la putere, țarul și familia lui au fost din nou mutați la Ekaterinburg. 

În această perioadă stresantă a captivității, Anastasia și surorile ei își petreceau timpul organizând spectacole de teatru în care interpretau diverse roluri, ajutând bucătarii la pregătirea meselor ori jucându-se în curtea casei.

Însă, sfârșitul a fost unul tragic pentru prințesa Anastasia și familia ei. După revoluția bolșevică din octombrie 1917, Rusia a intrat repede în Războiul Civil. Pentru a nu risca eliberarea țarului și restaurarea dinastiei, bolșevicii au decis să-l ucidă nu doar pe el, ci pe toți membrii familiei Romanov.

Complotul bolșevicilor care a dus la învăluirea în mister a decesului prințesei Anastasia

Când Albii (fideli țarului și principiilor de autocrație) au ajuns la Ekaterinburg, membrii familiei imperiale dispăruseră fără urmă și se credea că au fost uciși. Însă, cum nu s-au găsit cadavrele, au apărut imediat zvonuri potrivit cărora toți membrii familiei sau câțiva dintre ei ar fi supraviețuit. 

În noaptea din 16 iulie 1918, un grup al Cheka (primul dintr-o succesiune de organizații ale poliției secrete sovietice) a condus familia imperială, dar și pe servitorii acesteia, într-o încăpere din casa unui fost negustor pe nume Ipatiev din Ekaterinburg, unde se aflau aceștia - sub pretextul că le vor face fotografii, pentru a demonstra lumii că încă sunt în viață. Apoi, cei 10 bărbați i-au omorât cu focuri de armă și lovituri de baionete.

Pentru ca Romanovii să nu devină martiri, rămășițele lor au fost îngropate în secret într-un loc de parcare, unde au și rămas nedescoperite, până în 1991.

În următoarea zi, au fost uciși și membrii familiei extinse a Romanovilor, chiar și călugărițele care aparțineau familiei.

Bolșevicii nu au luat în calcul, însă, că unele dintre femeile din această familie aveau rude în Germania, țară cu care ei abia semnaseră un tratat. Astfel, odată ce au ajuns telegrame germane în Rusia prin care era solicitată siguranța Romanovilor cu sânge nemțesc, poliția secretă a început să distribuie zvonuri potrivit cărora o parte din familie ar fi supraviețuit. Ei le-au spus germanilor că o parte din familie a fost mutată într-un loc mai sigur. Însă, zvonurile au persistat.

În 1919, două femei au fost duse de un preot în Munții Ural. Ele au pretins că sunt prințelese Anastasia și Maria și au trăit drept călugărițe. Ambele au murit în anul 1964 și au fost înmormântate cu numele Anastasia și Maria Nikolevna.

De altfel, de-a lungul anilor, mai multe femei s-au dat drept Anastasia. Una dintre ele, Nadezhda Ivanovna Vasilyeva, a fost arestată în 1920 înm Siberia, în timp ce încerca să emigreze în China. Ea a pretins că este Anastasia până când a murit, în 1971, într-un sanatoriu.

În anii '20, cea mai cunoscută dintre aceste femei, Anna Anderson, a susținut că este marea ducesă Anastasia și că a supraviețuit măcelului prefăcându-se moartă, scăpând apoi de bolșevici grație unui gardian milostiv care a descoperit că este încă în viață și care a decis să o ajute. Anna Anderson s-a luptat chiar în instanță pentru a fi recunoscută drept Anastasia Romanov, iar cazul ei – judecat între anii 1938 și 1970 – a fost cel mai lung din istoria curților germane. Într-un final, completul de judecată a decis că femeia nu a oferit suficiente dovezi pentru a demonstra că este, într-adevăr, Anastasia. Cazul a fost lămurit definitiv în 1994, când rămășițele Annei Anderson au fost comparate genetic cu cele ale ducelui de Edinburgh (strănepot al Țarinei) și s-a dovedit că nu există nicio legătură de sânge. 

Rămășițele Romanovilor

În 1991, presupusul mormânt al familiei imperiale și al servitorilor acestora a fost excavat în pădure, lângă Ekaterinburg. Cimitirul a fost găsit cu aproape un deceniu înainte, dar a fost ținut ascuns de către comuniștii care încă conduceau Rusia, când mormântul a fost inițial găsit. În mormânt s-au găsit doar nouă din cele 11 cadavre.

ADN-ul și analizele svrlot oseminte aparțin rămășițelor Țarului Nicolae II, Țarinei Alexandra, a trei dintre cele patru ducese( Olga, Tatiana, Maria). Celelalte rămășițe, cu ADN independent, corespund familiei doctorului (Yevgeny Botkin), valetului lor ( Alexei Trupp), bucătarului lor( Ivan Kharitonov) și servitoarei Alexandrei ( Anna Demidova).

Medicul legist William Maples a decis că rămășițele lui Alexei și Anastasiei lipseau din mormântul familiei. Oamenii de știință au contestat această concluzie, însă, susținând că cel ce a fost lipsă era cadavrul Mariei.

Rușii au identificat-o pe Anastasia cu ajutorul unui program de pe calculator pentru a compara pozele celei mai tinere ducese cu craniile victimelor din mormânt. Au estimat greutatea și înălțimea oaselor care lipseau.

Oamenii de știință americani au crezut că trupul care lipsea este al Anastasiei, deoarece niciunul dintre scheletele de femeie nu prezentau urme de imaturitate.

În anul 2000, Anastasia și familia ei au fost canonizați ca pasionați purtători ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Familia a fost anterior canonizată în 1981 de către Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate ca Sfinți Mucenici. Corpurile Țarului Nicolae al II lea, Țarinei Alexandra și a trei dintre fiicele lor au fost, în cele din urmă, înmormântate în Capela Sf. Ecaterina, la Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg la 17 iunie 1998, la 80 de ani după ce au fost uciși

Apoi, pe 23 august 2007, un arheolog rus a anunțat descoperirea a două corpuri arse, schelete parțiale pe un sit ars, lângă Ekaterinburgh. Arheologii spun că oasele sunt de la un băiat cu vârstă cuprinsă între 10 și 13 ani, la data decesului, și a unei femei tinere, cu vârsta între 18 și 23 ani. Anastasia avea 17 ani și o lună când a fost asasinată, în timp ce sora ei Maria avea 19 ani și Alexei mai avea două săptămâni până împlinea 14 ani. Surorile Anastasiei, Olga și Tatiana, aveau 22, respectiv 21 ani în momentul asasinării.

Împreună cu rămășițele lor, arheologii au găsit cioburi de la un container cu acid sulfuric, cuie, benzi metalice de la o cutie de lemn și gloanțe de diferite calibre. Oasele au fost descoperite folosind detectoare de metale și tije metalice ca sonde.

Pretinsa supraviețuire a Anastasiei a fost și subiectul multor filme și spectacole de teatru. 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI