Criticul si istoricul literar Liviu Papadima implineste 53 de ani

 
+5 click pentru
galerie

"Precum bine se stie, de la un moment dat incolo - oricare va fi fiind acela - incepi sa-ti doresti ca aniversarea zilelor de nastere sa treaca, pe cat posibil, neobservata. Cum insa Jurnalul National recidiveaza, invitandu-ma, si anul acesta, sa-mi aduc aminte de mine la data fixa, si ma asigura ca tot ceea ce se obtine prin repetitie nu e neaparat umor, devin si eu foarte serios.

Prof. univ. dr. Liviu Papadima (adica eu) in aceasta perioada se gandeste intens daca sa mearga la concertul lui Eric Clapton, lasandu-si prietenii nemuzicali cu buza umflata in fata usii zavorate taman de ziua lui, sau cum sa rezolve acest grav conflict de interese din viata lui. In rest, se gandeste la cati juni iubitori de carti or mai fi in lumea romaneasca doritori sa dea la Litere in vara asta si alte lucruri asemenea, care-ti fac somnul lin si codrul departe.

Pentru cei care inca nu stiu cine sunt, nu gasesc raspuns. Pentru ceilalti, e vorba despre o persoana careia i-au placut cuvintele si care s-a trezit, de vreo sase ani incoace, in lupta cu cifrele. Despre un profesor de literatura care a devenit decan.

Am fost solicitat la un moment dat sa scriu un studiu despre «Limba si dictatura» pentru un amplu si doct dictionar lingvistic in limba germana. M-am incapatanat sa il scriu direct in limba cu pricina, pe care o invatasem, mai mult de unul singur, dupa ce implinisem 30 de ani. L-am rugat pe un erudit profesor, elvetian de origine si vorbitor al mai tuturor limbilor romanice, coleg cu mine, la acea vreme, la Universitatea din Viena, sa verifice corectitudinea textului. Mi-a inapoiat textul, cu niste corecturi extrem de atente, dar si cu niste semne pe margine, al caror inteles nu am reusit sa il deslusesc. Cand l-am intrebat despre ce inseamna, s-a scuzat. Voia sa verifice in dictionar, dar n-a mai avut vreme.

Cine zicea - Mark Twain, mi se pare - ca Dumnezeu i-a dat omului o viata suficient de lunga ca sa poata invata pana si germana, n-avea dreptate. Cat despre neimpliniri, sunt, inevitabil, mult mai multe. Cel mai tare m-a durut, cred, suspendarea revistei Vineri, supliment lunar meteoric - a durat cam 2 ani - al revistei Dilema, pe atunci inca nu «veche».

Indarat, vad destule, suficient cat sa ma consider un om norocos. Inainte, e un pic mai greu. Tot incerc sa imi aranjez o programare la oculist.

Ma intreb daca imaginatia ar trebui sa fie una dintre calitatile indispensabile pentru a fi un bun ministru al Invatamantului. Probabil ca nu, dar si lipsa ei ar fi dureroasa. Strict in momentul de fata si strict personal - pastrand regulile jocului «ce ar fi daca» -, primul lucru pe care l-as face ca ministru al Invatamantului ar fi sa-mi dau demisia. Iar cel de-al doilea, aproape la fel de sigur, ar fi sa ma razgandesc. Chestiunea e ca inca nu stiu cum poate fi cineva in Romania si om politic si facator de bine. Pe de alta parte, insa, mi se pare monstruos sa ne resemnam cu ideea ca asa ceva nu e posibil."

Sursa: jurnalul.ro



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE