"Europolis", romanul unui port cosmopolit

Urmărește A1 pe Discover

Jean Bart a fost o prezenta vie si constanta in publicistica vremii. Si-a publicat articolele, schitele marine, povestirile din lumea porturilor in Viata romaneasca, Adevarul literar si artistic, precum si in Revista marina si alte publicatii marinaresti si militare. "Lipsita de verva spectaculara si de epatante artificii, publicistica lui Bart nu contine nici un grad de gratuitate si e straina de vanitatea oglindirii de sine. In spinoasa chestiune a Dunarii, competenta lui, asa cum reiese si din lucrarile publicate, e aceea a unui specialist, stapan pe argumentul istoric, politic, economic." (Dictionarul general al literaturii romane, Ed. Univers Enciclopedic)

DESPRE UN ORAS DE ALTADATA
La jumatatea secolului al XIX-lea, Sulina era o intindere omeneasca palpaind in colibe de stuf. Era o asezare pescareasca in care populatia romaneasca era minoritara din punct de vedere numeric, predominand restul majoritar, adica turci, greci, evrei, lipoveni, armeni si altii. Instabilitatea economica favoriza activitatea neingradita a pirateriei. Din 1856 pana in 1937 a activat la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii, ceea ce a determinat aparitia treptata a unui oras-port de tranzit care prospera in urma dezvoltarii comertului si a navigatiei.

Despre acest oras cosmopolit va scrie Jean Bart. "Europolis" e o autentica monografie a Sulinei de altadata. "Domnul Jean Bart pregateste un vast roman din viata porturilor dunarene, in care se descrie amalgamul de popoare adunate intr-o Europa in miniatura" (Adevarul literar si artistic, 1930).

In locul imbratisarii Dunarii cu Marea Neagra si a interferentei intre Orient si Occident exista un port cu parfum exo¬tic, cu figuri pitoresti, cu miros de cherhana si lume pestrita. Jean Bart a fost capitan de port la Sulina, pe care o numea "o mica citadela universala, un mic port cosmopolit, foarte original, necunoscut, desi unic aproape pe glob".

FASCINATIA BANILOR AMERICANI
Romanul are intriga, personaje memorabile, atmosfera. "O naratiune pura, din care insa se poate desprinde «a posteriori» sensibilitatea fata de indivizii fara noroc social. Un trainic roman din viata porturilor. «Europolis» e o naratiune curgatoare, clasica, cu un sentiment delicat al exoticului si cu o simpatie fata de fiintele simple, ce-i da un nivel moral inalt". (G. Calinescu, Adevarul literar si artistic, 1933)

Stamate Marulis, patronul unei cafenele din Sulina, primeste o scrisoare din America, anuntand revenirea fratelui sau, Nicola, imbarcat pe vremuri marinar pe un vapor francez. Scrisoarea agita spiritele locuitorilor din Sulina, pentru care un "american" nu poate fi decat putred de bogat, chiar daca vine din Guyana. Astfel, personajul colectiv al portului isi face calcule, susoteste, fantazeaza, devine febril, nadajduieste. Personajul indivi¬dual sau colectiv obisnuit cu alternanta intre rau si bine, intre prosperitate si mizerie crede in schimbarile bruste de situatie, in salturi la fel de neasteptate ca si scrisoarea americanului. In fond, oamenii, in felul lor, nadajduiau, daca si iluzia e o forma de speranta.

Nicola isi face intrarea insotit de fiica sa, Evantia, nascuta din amorul pentru o indigena de culoare. Este primit cu o intrare triumfala, localnicii isi reprima dezamagirea vazandu-i tinuta jalnica, fiind dispusi sa o considere imediat excentricitate yankee. Toti cred, sincer, ca e bogat. Il magulesc, il pigulesc, ii canta in struna, depun eforturi pentru a se ridica la inaltimea milioanelor pe care si le inchipuie. In realitate, Nicola este doar un fost ocnas sarac, a carui avere incape intr-o boccea. Cand se afla adevarul, dezamagirea se preschimba in hula si ura. Ramas singur in mizerie, urgisit, parasit, Nicola se aventureaza totusi intr-o actiune de contrabanda cu final tragic.

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro

Sursa foto: Jurnalul National