Urmărește A1 pe DiscoverJurnalul National: Sunteti jurnalista tanara, dar ati scris un roman. E prima carte pe care ati publicat-o. As dori sa ne dezvaluiti, in masura in care trebuie pastrat suspansul, ce se "ascunde" in titlul "100 de zile".
Stela Popa: M-am straduit sa nu dezvalui acest "mister", inclusiv la lansarea cartii de la Bucuresti, si sa las acel moment de suspans pentru cititori, dar vad ca nu mai am cum sa evit raspunsul. 100 de zile are semnificatia schimbarii produse in Repunlica Moldova. Trebuie sa va marturisesc ca am ales intre "Coridorul mortii" si "100 DE ZILE" si am optat pentru cel de-al doilea titlu.
Explicatia este urmatoarea: cartea aceasta, chiar daca este un roman, o fictiune, si are un disclaimer la inceput, este, totusi, inspirata mult din realitate. O realitate pe cat de dura, pe atat de adevarata si prin care au trecut concetatenii mei de peste Prut in ultimii ani, mai cu seama in perioada regimului voronist de la Chisinau.
Un volum in care cititorii vor gasi etapa premergatoare acelui moment de cotitura - 7 aprilie 2009, dar si perioada de dupa. Cele 100 de zile sunt cele aproape trei luni de dupa "The Tweeter Revolution" din Republica Moldova, cum a numit presa occidentala evenimentele, in care societatea basarabeana pur si simplu a fiert si a incercat sa se nasca din nou.
In cele 100 de zile s-au lamurit multe lucruri cu trecutul si basarabenii au ales pe ce drum pornesc. Sunt zilele in care regimul Voronin si-a aratat adevarata fata, nu doar fata de Romania, dar chiar si fata de propriii cetateni: i-a maltratat, torturat, umilit, violat sau chiar ucis!... Revin, chiar daca romanul este unul care poate sa dea fiori cand vezi prin cate au de trecut personajele, am optat in titlu pentru ceva mai optimist - adica schimbarea, evenimentul pozitiv, adica cele "100 DE ZILE" care pun bazele unui nou inceput pentru romanii basarabeni...
E un roman aflat la granita intre document si fictiune. L-ati gandit de la bun inceput in aceasta cheie?
Da. Eu am inceput acest roman inca pe vremea regimului comunist de la Chisinau. Am inceput sa scriu aceasta naratiune cand am inceput sa simt acel freamat de exasperare in societate impotriva unui regim comunisto-mafiot. Chiar daca 7 aprilie nu ar fi intervenit, as fi inventat un fel de 7 aprilie al meu, pura fictiune... De altfel, romanul incepe chiar cu o revolta in lugubrele inchisori de la Tiraspol.
Urma sa ajung apoi la Chisinau. Dar iata ca s-a intamplat altfel si tinerii basarabeni nu ne-au dezamagit, ne-au spalat obrazul nostru, al tuturor, si au ajuns sa se revolte impotriva comunismului inainte decat am facut-o eu cu scrisul. Iata ca "viata bate filmul" si la basarabeni... Dar ma bucur ca, cel putin ca intentie, am fost la unison...
Coridorul mortii
Nu ati intentionat sa scrieti mai degraba o carte pur document cu acelasi subiect (subiecte) abordat in "100 de zile"?
Nu... De ce am optat pentru un roman? In primul rand pentru ca ajunge mai repede la sufletul cititorului si, in al doilea, pentru ca am putut mai bine spune lucrurilor pe nume decat as fi facut-o intr-o lucrare de tip reportaj sau analiza. Am spus-o si cu alte prilejuri: in momentul in care vorbesti despre posibilele tentative de viol si abuzuri sexuale ale unor tinere in beciurile securiste, alias "coridoarele mortii", si nu ai nicio dovada clara, pentru ca victimele se tem sa faca declaratii, nu ai alta modalitate la indemana decat "fictiunea".
Sau un alt exemplu: in momentul in care tinerii trecuti prin aceste beciuri, unde li s-a scurs sangele in urma batailor, au fost maltratati cu bestialitate, cum o poti spune mai bine daca nu povestind si retraind parca realitatea acelor clipe? Iata de ce am optat pentru acest fel de a spune. Cred ca "un pur document" despre 7 aprilie sunt datori in primul rand guvernantii sa realizeze si sa scoata la iveala crimele comise in acele zile.
Asemenea lucruri nu pot fi trecute cu vederea. Si inca ceva, daca nu as fi ales romanul, nu ar fi existat acea frumoasa poveste de dragoste dintre doi jurnalisti romani care se intalnesc si lupta impreuna la Chisinau: ea - din Transnistria, chiar din satul de bastina al lui Vladimir Voronin, el - din Transcarpatia. Si multe alte episoade din viata romanilor basarabeni: cum voteaza ei peste hotare, cum pleaca la Moscova, cum dau mita pentru o viza la ambasadele occidentale, implicarea securitatii inclusiv in viata jurnalistilor...
Citeste interviul integral pe jurnalul.ro
O statuie uriasa a zeului Thoth, descoperita in Egipt... sdsdrsd...
