Urmărește A1 pe Discover"Pe 22 decembrie, am plecat la birou urmat, inca, de masinile de filaj ale Securitatii. Tensiunea psihologica a oamenilor era la cote explozive. Pe fereastra am vazut coloanele de manifestanti care veneau dinspre platformele industriale si se indreptau catre centrul orasului. Am coborat intr-un birou de la primul etaj, unde lumea se uita la televizor. Din cate se spunea, mase imense de oameni revoltati ocupasera centrul Capitalei si incercau sa patrunda in sediul Comitetului Central.
M-am reintors in biroul meu, mi-am strans lucrurile si am coborat. Masinile Securitatii disparusera, in sfarsit. Insotit de o mana de colegi din editura, care voiau sa traiasca, macar in parte, impreuna cu mine ceea ce se intampla, m-am indreptat, dupa ce mi-am lasat masina acasa, spre sediul Televiziunii.
Aveam sentimentul ca traiesc unul dintre acele momente rare cand istoria se pune brusc in miscare. Spre deosebire de loviturile de stat, care sunt cat de cat pregatite si se desfasoara dupa un program stabilit, o revolta, precum cea pe care o traiam in acele clipe, are un curs absolut imprevizibil. Nimeni nu putea citi ce se va intampla concret, ce directie vor lua evenimentele, nici cum vor fi asezati pionii noii puteri, cu atat mai putin numele lor."
Citeste articolul integral in Jurnalul!
Foto: Intact Images
Memorialul Ipotesti gazduieste Academia Itineranta „Andrei Serban“... "Cazul Magheru", de Mihail Drumes, apare in Biblioteca pentru Toti...
