MUZICA TARANEASCA CA LEAC PENTRU SUFLET
Ca aproape in intreaga tara, la Suceava aproape ca nu mai contenesc ploile de cateva zile incoace. Au obosit parca si norii sa fie storsi de lacrimi. Iar strazile Sucevei par aproape parasite. Nu prea le place sucevenilor sa iasa prin ploaie, sa cada prada udaturii.
Am fi dorit sa ducem cantarile pe ulitele Muzeului Satului Bucovinean. In prima zi a Festivalului n-am putut onora invitatia inimosului director al Complexului National Bucovina, Emil Ursu si am apelat la varianta "de rezerva"-in caz de ploaie, oferita de domnia-sa: Casa de Cultura. Ploua marunt peste Suceava ieri si gandurile cu aripile ude aproape ca nu mai aveau putere sa aduca soeranta ca totul va fi bine. Pustietatea strazilor anunta o amenintare serioasa, lipsa spectatorilor. si totusi, am a vut noroc. Pustietatea matinala a strazilor s-a pierdut printre umbrelele sucevenilor veniti la Festival. Cu umbrele sau nu, pentru "Tarafuri si Fanfare", cateva sute de oameni s-au adunat la Casa de Cultura din urbea moldava.
UN ALTFEL DE SPECTACOL
Evenimentul Jurnalului National? Unul atipic. Fara sa-i "ceruiasca" pe lautari, sa dea bine la public, fara sa-I imbrace in costume traditionale pe tiganii lautari obisnuitI sa-si arate respectul fata de sine si public prin purtarea doar la costum si cravata-straiele lor bune, Grigore Lese a adus pe scena o lume din ce in ce mai indepartata de inima romanilor, aflata la indemana, dar tot mai rar vizitata. Se pierde lautaria adevarata, se pierd tarafurile, se pierd fanfarele si asemenea retetelor gastronomice, in loc de ingrediente naturale, se pun E-uri! Sunt prea multe "E-uri" si printre muzicanti, steroizi de voce, afanatori de caractere si ingrediente "identic naturale". Cum vine asta? Va spunem imediat: mai natural decat un taraf de tigani lautari din tata in fiu sau o fanfara moldoveneasca de pe la Calafindesti ori de prin Stamate, ce va mai trebuie pentru a hrani sanatos sufletul? Asta, normal, cand vorbim de muzica din vatra satului. Din zestrea neamului nostru.
Cine sunt cei care si-au etalat maiestria la Suceava, cei care, fara a avea studii dau lectii de muzica adevarata, nepervertita? Grigore Lese a intrat cu toti muzicantii pe scena. Fiecare cu taraful sau, fanfara sa. Ai lui Argint, ai lui Gagiu, ai lui Ciulei, ai lui Godja, ai lui Ilie, bantele din Stamate si Calafindesti, toti, muzicanti veritabili. Comori pe care le pierdem, spre rusinea noastra, cu prea mare usurinta.
Ai fi putut crede ca sala de spectacole a Casei de Cultura se petrece tot un soi de inundatie ieri. Una umana. Cu cat se apropia momentul de incepere al spectacolului, iubitorii de muzica autentica se inmulteau. si-au tot aparut pana aproape ca au umplut sala! Cu fiecare acord, cu fiecare vioara strunita de lautari, intre scena si sala distanta se tot micsora. Doina, cantecul de joc, cantecul de nunta, de ascultare, au fost sorbite de publicul sucevean. Iar printre muzici au curs faze. Printre viori, contrabasi, alamuri si trompete, Lese, doctorul in muzica din vatra satului, a prescris retete, a vorbit despre pacientul pe care il cunoaste atat de bine si a oferit solutii de administrare a "medicamentelor naturiste"-lautarii si muzica lor. Din ce in ce, ei sunt chemati tot mai putin la nunti, la botezuri, la bucuriile din viata oamenilor. Le-au luat nemeritat locul CD-urile si fatele cu tate mari si mintea, pardon, fusta scurta. Sa ne intelegem, vrem porno sau vrem muzici adevarate?
C-au fost de joc, de voie buna, de dragoste ori ascultare, de prin Oltenia, Moldova ori Ardeal, muzicile aduse de Grigore Lese si Jurnalul National la Suceava reprezinta una dintre ultimele comori ale romanilor. si spre o bucurie pe care nu am descoperit-o inca, comoara asta nu poate fi instrainata, ramane a noastra, nu ia calea strainatatii!
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
Foto: Jurnalul National
"Ciresarii" sau ce bine e cand te simti cu adevarat copil!... "Codul lui Oreste" a devenit carte...
