Marin Sorescu si lumea din "La lilieci"

"S-a nascut din dorul de tara"
Intr-un interviu realizat de Sorina Sorescu, nepoata lui Marin Sorescu, cu fratele scriitorului, George Sorescu, povesti si intamplari din anii copilariei si ganduri despre volumul "La lilieci" sunt scoase la iveala. "La lilieci" s-a nascut "din dorul de tara"...

● Sorina Sorescu: Intrebat, in interviuri, despre geneza ciclului "La Lilieci", Marin Sorescu raspundea ca "s-a nascut din dorul de tara". Cel putin Cartea intai, scrisa in timpul stagiului de studii in Statele Unite din decembrie 1971-mai 1972. Vorbind in engleza, exersand sonoritatea unui cuvant, isi amintea vorbe vechi, uitate, din Bulzestiul natal. Si totusi, "Liliecii" nu sunt doar produsul rememorarii spontane, ci si al unor cercetari documentare desfasurate pe parcursul mai multor decenii. In arta, efectul de spontaneitate se obtine printr-un indelungat efort.
● George Sorescu: In America, probabil ca a gasit formula estetica, dar pasiunea de a colectiona material lingvistic si etnografic era, pentru Marin, mult mai veche, inca din anii de liceu, cand a inceput prin a culege folclor.

● S.S.: Activitate catre care, din cate stiu, l-ati indrumat.
● G.S.: Da. Au ramas la mine, de prin '52-'55, patru caiete ale lui Marin (pe coperta unuia dintre ele este si un titlu: Marafeturi), care cuprind insemnari, bruioane, precum si cateva doine si balade populare.

● S.S.: Culese din Bulzesti?
● G.S.: Din Bulzesti, dar si din alte zone - Bacau, Sibiu, Cluj -, pe unde era purtat de multele comisii de al caror aviz a avut nevoie, ca absolvent de liceu militar, ca sa revina la viata civila si sa se inscrie la Facultatea de Filologie.

● S.S.: Cum scria Marin Sorescu in anii cincizeci? Debutul in volum avea sa survina abia in deceniul urmator, usor intarziat fata de debuturile celorlalti scriitori saizecisti.
● G.S.: A inceput sa scrie devreme. In liceu, infiintase deja un cenaclu literar. Dar primele sale exercitii literare au fost in vers izometric, pe model clasic si romantic: rondeluri, epigrame, sonete, un poem romantic, "Expatriatul" (dedicat lui Balcescu).

● S.S.: Probabil si ca reactie la "actualitatea" realist-socialista, refacea, instinctiv, mai intai evolutii ale literaturii secolului al XIX-lea. Inainte de a-si gasi nota originala, ontogeneza repeta filogeneza...
● G.S.: Cand era student la Iasi, a inceput sa publice in reviste: in Iasiul literar, Tanarul scriitor, Tribuna (din Cluj). In Iasiul literar a publicat o suita de cronici fanteziste. Apoi, la Bucuresti, a publicat cronici literare si cronici teatrale. In ultima vreme, am restituit pentru istoricii literari aceasta etapa, publicand (din pacate, postum) cateva volume de incercari literare ale lui Marin Sorescu de dinainte de "Singur printre poeti".

● S.S.: Parodiile din volumul de debut ar fi lasat de atunci sa se vada studiul prealabil de prozodie.
● G.S: Marin a revenit si la maturitate, in anii '80, la rigoarea formala a sonetului, in "Fantani in mare" si "Apa vie, apa moarta". Pentru critici insa a fost surprinzatoare restituirea acestei etape de versificatie clasica de la inceputul activitatii sale literare, ca si cum modernitatea operei lui s-ar reduce la versul liber.

● S.S.: Despre modernitatea - sau postmodernismul - formulei "Liliecilor" criticii au vorbit si vor mai vorbi. As vrea sa ne evocati radacinile lor in trecut (si anume: in trecutul unei familii si al unei comunitati; comuna Bulzesti, cum ii placea sa spuna). Ce rol a jucat Nicolita Sorescu in elaborarea ciclului "La Lilieci"?
● G.S.: Nicolina Sorescu, in acte. Sa-ti povestesc. Cred ca s-a intamplat inainte de plecarea lui Marin la Universitatea din Iowa - prin 1970, parca. Imi scrisese de dinainte ca vrea sa ma viziteze la Craiova, dar, neaparat, s-o aduc si pe Mama de la Bulzesti. Dorea sa vorbeasca ceva cu amandoi. In fine, vin la mine, in vechiul meu apartament de pe 6 Martie. Dupa-amiaza, ii spun lui Marin ca am gata pentru publicare un volum de proza (povestiri si nuvele) in care am valorificat obiceiuri si eresuri rurale: "Neodihna vamilor" (aveam sa-l public mult mai tarziu, in 1991).

● S.S.: Cand si-a anuntat vizita si a insistat sa fie de fata si bunica, voia deja sa va vorbeasca despre un proiect similar?
● G.S.: Nu stiu, poate... Dar discutia asta a fost, inainte sa plece in America. Intrand in bucatarie, Mama: "Ce vorbiti, ma, aci?" "Uite ce zice George" ii raspunde Marin. "As vrea sa scriu si eu asa ceva". Mama: "Ma, Marine, pai sa-ti povestesc eu!" Cine putea banui atunci ca din spovedania noastra, minora, ii fulgera ideea unei opere de larga cuprindere, in care generatii de bulzesteni sa fie derulate scenic, in tablouri atat de vii?

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro