Urmărește A1 pe DiscoverDe medici va fi nevoie intotdeauna
"Timpul meu se imparte intre spital - ca medic si director (vin sase zile din sapte, de luni pana vineri si in fiecare duminica, timpul fiind intotdeauna insuficient pentru tot ceea ce imi propun) - rectorat, studenti, familie si prieteni. In medicina vorbim despre «varsta biologica». Eu ma simt mai tanara, mai ales de cand am scapat de peste 35 de kilograme, printr-un efort de vointa pe care ar fi fost cazul sa il fac de mult. Sper ca orice varsta voi implini vreodata, spiritual sa raman vesnic tanara, sa nu devin niciodata o persoana acra si nesuferita.
Privind in urma, am trait aproape tot ce se poate, si bune, si triste, dar fiind in general o fire optimista, am reusit sa depasesc obstacolele si sa-mi mentin firea vesela. Ce se vede inainte? E greu de anticipat. Desi traim vremuri grele, sper sa le putem depasi. De medici va fi nevoie intotdeauna. Am si norocul unui colectiv de colegi cu totul deosebiti, la care tin mult - sper sa fie reciproc, ei v-ar putea spune -, si o familie si prieteni pe masura. Ne sustin doar speranta in mai bine si optimismul.
Nu voi fi niciodata ministrul Sanatatii, dar, daca as fi, as avea multe de facut. E greu de ierarhizat, dar pot incerca: pe primul plan este legiferarea obligativitatii platii asigurarilor de sanatate de toti cei care ar trebui sa o faca, asezarea medicului pe scara valorica a societatii acolo unde ii este locul, asigurarile de malpraxis, una dintre cele mai mari inselatorii din domeniu, sa devina un element corect, care sa apere atat medicii, cat si pacientii, oferind siguranta de care este nevoie. Pana in prezent, societatile de asigurari de acest gen au adunat, numai in beneficiul lor, zeci de mii de euro, fara a plati nici macar un ban vreunui pacient. Legiferarea obligativitatii consultatiilor oftalmologice la varsta de 3-4 ani pentru prevenirea orbirii sau a ramanerii cu handicap vizual definitiv. Pedepse exemplare pentru medicii care dau permise de conducere auto celor inapti, contribuind astfel la un adevarat genocid, cat si celor care dau certificate de handicap nemeritate, transformand astfel Romania intr-o «tara de handicapati». Evenimentul pe care l-am tot asteptat s-a intamplat, am reusit sa ajung la o greutate, pentru mine, ideala, sa nu mai am complexele oricarei persoane supraponderale. Pacat ca atat de tarziu, dar... mai bine mai tarziu decat niciodata!
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
