Stefan Mitroi, gogeamitea poetul romancier

Pe vremea copilariei, desigur, cand orice e posibil, iar inchipuirile necoapte iau chipul basmelor. M-am regasit pe data in verbul lui de glod, in razorul intelenit de tristete si-n misterul clocotind al campiei Burnasului. Un om de ses, ca si mine, ratacitor pe netezimea gandului zdrumicat de graurii melancoliei.

Asa am aflat ca scrie romane, si ce romane! Candva, abia daca inmugurise, visa sa "sape fantani in cer" (marturisirea apartine autorului povestii fantastice "Gaura"), dar mai tarziu a ales sa scoata din fantana limbii romane galeti cu margaritare. Sa le desarte pe pergament si sa le imperecheze cu maiestria portretistilor. Sa le amestece cu lutul teleormanean si sa ridice din uitare o lume aproape neverosimila. "Dulce ca pelinul" e tocmai lumea asta a satului risipit in tarana timpului, un sat in care "bucuriile se amanau continuu".

Romanul acesta, cu "gust de pelin sau, mai degraba, de cucuta", dezgroapa vieti fabuloase, mitice, de parca scriitorul s-ar fi nascut nu langa Alexandria, ci prin America de Sud. Pai, aici, la Grosu, zapada ajungea pana la streasina caselor, iar oamenii "se agatasera de cer cu franghii de fum, incercand sa-L trezeasca" pe Dumnezeu, care adormise. In incremenirea de omat, taranii aceia pietrosi si nedusi la biserica "scoteau capul prin rasuflatorile din tavanul tunelului si incercau sa se ghideze dupa cosul cel mai apropiat".

Si tot aici, moartea se arata calare pe armasarii din afundurile pamantului, nechezand si tropaind spaimos. Caii bat cu copitele de smoala in usile de deasupra si pe acolo se scurge suflarea fiecaruia. Iar "imediat ce puneai mainile pe piept, ti se uita numele", toti iti ziceau "acum mortul". Usor, usor, satul se muta, fara zabava, sub imensa "garla de grau", cu neamul noduros si aspru al lui Mancioaca si dimpreuna cu herghelia murgilor necapastruiti si neogoiti.

Moartea se arata de peste tot, din snopii secerati ori din ciresii impuscati in miez de razboi. Razbel din care Dudica se intoarce viu doar pe sfert, cotropit de friguri si imputinat la trup. Cu sufletul toiegit in gramajoara de oase, bietul taran isi supravietuise siesi, dar indeosebi grozaviei ce zguduise omenirea. Intins pe rogojina, in batatura curtii prapadite, sarmanul Dudica se caznea sa scape de-un trecut bezmetic si nu-i trecea prin cap ca unii ca el tinusera neciumpavita tara, ca facusera chiar istorie. O istorie care curge dement si pe Valea Razmirestilor, silindu-i pe Biolari sa injure cu obida ori sa se puna de-a curmezisul vremilor. Sau sa se prinda in primenirile sociale si politice, dintr-un instinct al conservarii inca traitor pe meleagul acesta azvarlit la "raspintenea lumilor", vorba lui Cezar Petrescu.

Stefan Mitroi se dumica in personajele sale, ca si cand nu si-ar ajunge lui insusi si, napadit de aleanuri duioase, zamisleste un roman de referinta al literaturii noastre. Cartea e un bocet prelung si infundat, la capatul caruia simti in nari amareala desertaciunii. Stefan Mitroi e propriul lui fantanar, si din fantana-i launtrica aduce la noi o cronica de familie demna de marea literatura romanesca a tinutului morometian.
"Si caii nechezau.
Si era un aer de inviere pe campuri.
Si fotograful ne-a facut semn sa oprim.
Si-n timp ce-l inghesuiam si pe unchiul Florea in poza, ne-a spus:
Ce sunteti asa de tristi? Doar nu veniti de la inmormantare. Zambiti!"
Zambeasca cine-o fi in stare, eu imi rumeg tulburarea "Dulce ca pelinul" si-o legumesc ca nu cumva sa ma prinda bidiviii de pacura nesatul de poemul in versuri al lui Stefan Mitroi!

"Dulce ca pelinul" se lanseaza joi
Stefan Mitroi se va intalni joi, 10 iunie a.c., ora 16:00, cu cititorii sai la Libraria Sadoveanu din centrul Capitalei pentru a-si lansa romanul de succes "Dulce ca pelinul", aparut in editia a II-a, la Editura Detectiv. Vor vorbi cu acest prilej Dumitru Radu Popescu, Marian Nazat, Dan Caragea, Corneliu Ostahie si Firita Carp. Actorul Marian Ciripan va citi cateva fragmente din carte.

+1

Mai multe fotografii

Sursa: jurnalul.ro