Teatrul Valah din Giurgiu a renascut

Instalat abia de cateva luni la conducerea acestui asezamant de cultura, (prin concurs, nu politic), ziaristul sportiv si scriitorul Mircea M. Ionescu a dat o fata noua repertoriului, promitand in exclusivitate dramaturgi romani, demers singular, dupa cate stim, si cu atat mai meritoriu!

Publicat: Miercuri, 06 Octombrie 2010, 00:00 | Actualizat Marti, 03 Iulie 2012, 09:45

Urmărește A1 pe Discover

Ca sa exemplificam, trecem in revista spectacolele de pe afisul teatrului giurgiuvean, unele ce au avut deja premiera (D-ale carnavalului, regia Dan Tudor, Domnul Goe, o dramatizare moderna dupa binecunoscuta schita caragialiana Dl Goe, pusa in scena de Florin Costiniu, si ultima, Feeling, cu titlul original Blues pentru saxofon alto, de Doru Motoc, conducerea scenica din nou asigurata de Dan Tudor, altele anuntate in viitorul apropiat (Ivan Turbinca, dramatizare moderna dupa Ion Creanga, propusa de Bogdan Ulmu, "Scena crimei", piesa politista de George Arion, directia de scena Silviu Jicman, si Biserica de argint de Dumitru Radu Popescu, regizor Dorel Visan. Initiator al manifestului "Teatrul imaginativ", dramaturgul Doru Motoc a pus la dispozitia regizorului Dan Tudor textul "Blues pentru saxofon alto", un text ce se preta la aceasta abordare, iar in acest caz a fost gasit, probabil, omul cel mai potrivit.

Cel mai potrivit, pentru ca Dan Tudor a mai intervenit in acest mod creator si in alte piese ce i s-au incredintat si a facut-o cu succes. De data aceasta a facut dintr-un text prin care autorul, conform principiilor "Teatrului imaginativ" dadea mai mult sugestia unei situatii dramatice, o piesa inchegata, cu personaje credibile, articulate.

Poate la rolul fetei, se simtea nevoia misterului cu care ne-a invatat Doru Motoc in Foca albastra, piesa prezentata cu succes la Clubul dramaturgilor de la Uniunea Scriitorilor si despre care criticul Mircea Ghitulescu afirma: "Miniatura nordica, romantica si crepusculara, te acapareaza prin dramatismul continut (nu injurios), calm (nu isteric), complet, nu fragmentar, dar mai ales prin rafinamentul expresiei literare.) Marius Bodochi, protagonistul spectacolului, sustine o partitura complexa, cu reveniri in timp pana la nivelul declansarii dramei ce ii va intuneca personajului sau viitorul, apoi din nou la faza cand se dedubleaza in tanarul ce sufera recluziunea nevinovat si autorul ce se ascunde in spatele sau. Acest periplu actoricesc e, profesional, bine finisat, constituind totodata un punct de atractie a spectacolului.

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro

Articolul continuă după reclamă