Nascut la Venetia in 1963, Tiziano Scarpa a castigat in anul 2009 cu romanul sau intitulat Stabat Mater cele mai importante premii literare din Italia: „SuperMondello" si „Strega". Celelalte doua romane ale sale sunt Occhi sulla graticola (Einaudi, 1996) si Kamikaze d'occidente (Rizzoli, 2003). Totodata, Tiziano Scarpa scrie proza scurta, poezie, teatru, eseu, fiind un partizan al tehnicilor moderne de scriitura: a semnat scenarii pentru benzi de desene animate, texte pentru grupuri si cantareti pop rock, un libret pentru o productie de opera, texte radiofonice sau destinate exclusiv difuzarii pe internet.
In premiera pentru publicul venetian, Tiziano Scarpa va citi fragmente din noul sau roman, Le cose fondamentali (Lucrurile fundamentale), care va aparea chiar in aceste zile in librariile din Italia.
Potrivit IRCCU, in cadrul manifestarii, va fi lansata si editia in limba romana a romanului Stabat Mater (editura Ex Ponto, Constanta), aparuta doar de cateva zile in librariile din Romania. Cu aceasta ocazie, traducatorul lui Tiziano Scarpa, Geo Vasile - care a tradus si ghidul ironic-afectuos al lui Tiziano Scarpa intitulat Venezia è un pesce (Venezia e un peste) - va prezenta o comunicare intitulata „Cecilia sono io" („Cecilia sunt eu").
Stabat Mater este o scrisoare lunga catre mama unei fete de saisprezece ani, Cecilia, abandonata de mica intr-un spital din Venetia. Acolo a invatat sa cante la vioara fara nici o pasiune, apoi in biserica, in spatele unei gratii care desparte pe tinerele fete de privirile credinciosilor. Muzica pentru Cecilia este un fel de ritual zilnic - pana cand cunoaste un tanar profesor de vioara si compozitor, un preot cu parul rosu si nasul mare, pe nume Antonio Vivaldi. Acesta reuseste sa aduca Ceciliei putina lumina, in care se topeste durerea adanca pe care tanara fata o descrie pe ascuns noaptea, incercand sa inteleaga ce inseamna o mama, pe care nu a avut-o niciodata. Cecilia scrie astfel o scrisoare fara un destinatar precis, scrie mai degraba un monolog, destinat sa ramana fara rezultat, fara raspunsuri. "Am ramas surprins de capacitatea lui Scarpa de a simti o singuratate asa de indepartata si de a o fi descris cu atata forta si compasiune" spunea despre Stabat Mater Niccolò Ammaniti.
