Asta cu moartea, dom’le, nu stim noi, cand e sa vina... Perfect adevarat. Dar sa presupunem, prin absurd, ca vine in doua saptamani. Ce ai face atunci?
Un barbat din Bucuresti, cu fesul pe cap – ca e frig afara si moartea nu tine de cald, a marturisit, cu sinceritate, ca “ar ajuta si ar face multe fapte bune”. Un raspus regulamentar, presupunand ca nu s-ar panica si nu ar plange in hohote. O alta tanara, pusa in fata aceleiasi dileme, sustine ca s-ar duce intr-un clubulet. Sa petreaca, pentru ca asa e romanul, petrece si la bine si la greu. Dar mai ales la greu. O alta fata, vizibil amuzata de intrebare, spune ca si-ar luat toti banii si ar pleca in cea mai scumpa vacanta. De unde bani? Si de ce scumpa? Nu stim.
Dar stim ca sunt barbati care, daca ar afla ca mor peste doua saptamani, ar face dragoste la maxim. Ca Minodora. Si ar bea la maxim! La fel cum exista tineri care, in ultimele ceasuri, ar pune mana pe carte. Vorba aia, n-ai carte, n-ai parte. Nici macar de-o moarte.
Cu picioarele pe pamant, un cetatean din Bucuresti marturiseste, totusi, ca ar scapa de datorii. Si il intelegem. Multi oameni s-au plans, se zvoneste prin tara, “ca nici dracul nu i-ar scapa de datorii”. Mai ales ca niciodata nu se stie daca ai trecere la Sfantul Petru. In iad e rau, dar macar sa nu fii “pe minus” cu banii!
Pe aceeasi idee merge si un alt prieten, care, pus in fata mortii, s-ar apuca de pradat banci, sa dea o spargere.