Savarina, o prajitura de poveste

Daca, la inceput, Baba au rhum era un simplu aluat dospit, garnisit cu fructe uscate, in zilele noastre, prajitura se serveste insiropata cu rom, alaturi de frisca sau inghetata de vanilie.

Povestea incepe in Polonia, unde prajitura se afla printre retetele pentru copii ale batranelor. In secolul al XVI-lea, avea forma cilindrica, preparata dintr-un aluat dospit si garnisita cu fructe uscate.

Intamplarea a facut ca Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei si socru al lui Ludovic al XV-lea, mare amator de dulciuri, sa o considere mult prea uscata pentru gustul lui regesc si pentru sensibilele lui gingii lipsite de dinti.

Bucatarul personal, Nicholas Stohrer, a venit cu ideea de a aromatiza prajitura cu sofran si de a o stropi cu vin de Malaga (in acele vremuri, romul nu era altceva decat o bautura oribila, destinata marinarilor si piratilor) pentru a-i conferi o textura mai catifelara.

Regele a botezat-o simplu: „Baba"! Denumirea ei nu are nimic de-a face cu personajul Ali Baba! Cuvantul „baba", intalnit atat in poloneza (babka), cat si in rusa, se refera la o persoana in varsta, o „baba".

Cinci ani mai tarziu, inventivul bucatar ajunge la Paris, unde isi deschide o patiserie la numarul 51, pe Strada Montorgueil. Daca ai drum pe acolo, nu uita sa vizitezi si aceasta patiserie; acum, dupa 280 de ani, este declarata monument istoric.

Modernizarea prajiturii

In ziua de azi, „Baba au rhum" nu mai este la moda, fiind considerat un desert burghez un pic depasit. Dar cofetarii plini de imaginatie l-au gandit astfel incat sa atraga gurmanzii contemporani.

La celebra cofetarie Fauchon din Paris, prajiturica este aranjata intr-un pahar, servita cu piure de ananas si frisca deasupra, iar in mijloc are infipta o seringa umpluta cu rom din care iti poti doza singur cantitatea de alcool cu care doresti sa iti
insiropezi desertul.

Citeste tot articolul pe Good Food!

Foto: www.fuoco.co.u