Despre soc și florile de soc. Beneficii uimitoare asupra sănătății organismului

Pentru că suntem în plin sezon al socului înflorit, înainte de a începe să preparăm mult adoratele băuturi din florile de soc, trebuie să cunoaștem câteva amănunte despre soc și florile de soc și despre ale lor beneficii uimitoare asupra sănătății organismului.

• Începe "În direct cu România"! De la 17:00, Mihaela Tatu te provoacă la cele mai aprinse dezbateri, pe Antena 1 și în AntenaPLAY!

Socul este un arbust care înflorește în luna mai și se regăsește pe lângă case și garduri sau la marginea pădurilor, dezvoltându-se în diferite medii umede și uscate, cu sol fertil preferând lumina soarelui.

De la soc se folosesc în scopuri medicinale, florile, fructele, frunzele și scoarța, bogate în ulei volatil, tanin, vitamina C și vitaminele din complexul B, izobutilamină și multe altele.

Floarea de soc este utilizată ca remediu natural, din cele mai străvechi timpuri în medicina tradițională, datorita proprietăților sale antiseptice și antiinflamatoare.

Frunzele de soc au acțiune laxativă, iar sub formă crudă se aplică pe răni, având rol calmant și cicatrizant.

Din coaja de soc se fac diverse preparate care sunt recomandate pentru eliminarea paraziților intestinali, sau în stările de vomă. Din coaja de soc ținută în alcool se face un macerat care se bea pentru detoxifierea organismului.

Florile de soc conțin, printre altele și bioflavonoizi, acizii grași omega-3 și omega-6, pectina și taninurile și sunt folosite frecvent în medicina naturistă, ca remediu pentru o serie de afecțiuni cum ar fi alergiile, tulburările respiratorii, sinuzita și tusea productivă. Florile folosite deseori la băuturi răcoritoare cum ar fi socata, sau siropul de soc, funcționează ca un agent expectorant.

Pentru a potența efectele diuretice, florile de soc se amestecă cu măceșe, coajă de mesteacăn, troscot sau coada calului.

Sunt eficiente în combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronșitei produse de infecția cu viruși gripali din grupele A sau B.

Infuzia rece din flori de soc poate fi folosită sub formă de cataplasme pentru tratarea ochilor inflamați sau infectați.

Extractul din flori de soc este folosit pentru îmbunătățirea funcționării rinichilor, contribuind la eliminarea nisipului și la dizolvarea calculilor renali.

Ceaiul din flori de soc are un rol extrem de important în tratarea afecțiunilor vezicii urinare.

Florile de soc curăță sângele de toxine, ferind corpul de artrită. Sub formă de tinctură, florile de soc sunt indicate pentru calmarea durerilor musculare. Băile fierbinți cu flori de soc sunt un remediu pentru reumatism.

Bolile de piele sunt și ele tratabile cu flori de soc, în special acneea, ezemele, psoriazisul, degerături etc. Leziunile cutanate, precum tăieturile, arsurile și alte răni superficiale se vindecă mai repede sub efectul plantei. Florile de soc pot grăbi vindecarea de herpex simplex (herpes) și purifică glandele limfatice. Alături de proprietățile astringente excelente pentru pielea sensibilă, calmează mâncărimile și iritațiile.

Durerile de urechi pot fi ameliorate cu ajutorul unei cataplasme preparate din flori de soc.

Florile de soc, sub formă de ceai, suc, sau sirop, contribuie la eliminarea apei din organism și la stimularea digestiei, fiind indicate în curele de slăbire, putând fi asociate cu ceaiul de lămâie.

Florile de soc pot fi consumate sub formă de infuzie, decoct sau socată. În răceli, mai ales în cazul copiilor, sunt indicate inhalațiile.

Sucul din flori de soc are un continut mare in vitamina C, iar acest lucru contribuie la sanatatea vaselor de sange, ligamentelor si a pielii. Aceasta planta este un puternic antioxidant, protejand organismul de stresul oxidativ. De asemenea, floarea de soc poate reduce efectele negative ale bolilor cronice, cum ar fi bolile de inima sau diabetul.

Ceaiul de soc este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante, scăderea nivelului de colesterol, îmbunătăţirea vederii, stimularea sistemului imunitar, îmbunătăţirea sănătăţii inimii şi pentru tuse, răceli, gripă, infecţii bacteriene, virale şi amigdalită. Ceaiul de soc a fost folosit pentru a trata epidemia de gripă din Panama în anul 1995.

Cu toate acestea, ca urmare a uşoarelor sale proprietăţi laxative, ceaiul de soc nu este recomandat în cantităţi mari (decât în cazurile în care este cu adevărat nevoie). O jumătate de cană de ceai de soc/zi sau o cană/2 zile reprezintă doza benefică, afirmă oamenii de ştiinţă.