Majoritatea bolilor se produc din cauza gândurilor rele și a stresului! 8 sfaturi extrem de bune de la marele Părinte Porfirie

Toate bolile de stomac, de intestine, de rinichi, de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice! Digestia suferă când creierul este neliniştit! 8 sfaturi extrem de bune de la marele Părinte Porfirie!

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Toate bolile de stomac, de tensiune, de rinichi, de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice! Digestia suferă când creierul este neliniştit! 8 sfaturi extrem de bune de la marele Părinte Porfirie:

Multe boli se datorează gândurilor rele

Părintele Porfirie, mare duhovnic al Greciei contemporane, învăţa pe ucenicii săi faptul că multe din bolile lor se datorează gândurilor rele. Toate bolile de stomac, de intestine, de rinichi (piatra la rinichi), de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice.

Unele organe umane sunt, mai mult decât altele, îmbolnăvite de gândurile rele. De pildă, egoismul şi invidia îmbolnăvesc mai ales ficatul; pe când mânia, gelozia şi frica otrăvesc mai degrabă inima.

Efectul rău al gândurilor rele se poate observa foarte uşor din circulaţia sângelui. Astfel în urma unui acces de mânie se poate observa răcirea extremităţilor corpului uman.

Gândurile rele produc numeroase toxine în creier şi-n organism, iar gândurile pătimaşe înveninează toate celulele trupului. O criză de mânie poate distruge celulele nervoase, precum un scurtcircuit un bec electric.

Ȋndeosebi digestia suferă când creierul este neliniştit. Poţi să mănânci bine şi să elimeni normal şi totuşi ţesuturile să sufere de foame, dacă otrava supărării sau altă otravă mentală ţi-a stricat calitatea şi compoziţia sucurilor digestive. Când sufletul este deprimat de frică, de grijă, de gelozie, de mânie, sau de ură, sucul gastric este secretat în condiţii nepotrivite, este de calitate inferioară, nu mai are compoziţia chimică normală şi adeseori conţine toxine. Să nu staţi niciodată cu necazurile la masă, căci nimic nu distruge mai repede digestia decât o minte cu gânduri neliniştite şi pline de griji şi frică.

Grija, neliniştea, deznădejdea sau ideile panicarde, dacă ne copleşesc, ne micşorează energia şi vitalitatea, grăbesc rănirea şi scurteză viaţa. Cinci minute de mânie sau zavistie pot dăuna atât de mult sistemului nervos, încât vindecarea poate dura uneori mult timp, iar câteodată răul este ireparabil.

Ȋmpotriva acestora, Părintele Porfirie dădea următoarele sfaturi:

• Să spui mereu adevărul!
• Să faci totul cu calm!
• Să te rogi pentru a deveni mai bun!
• Să fii întotdeauna bun şi ascultător!
• Să ai răbdare cu ceilalţi!
• Să nu te necăjeşti!
• Să nu fii prea sensibil!
• Să fii destoinic în munca ta!
• Să fii un exemplu demn de urmat, pe calea lui Hristos! în acest fel te vei izbăvi de gândurile rele şi de bolile tale.

Cum poți avea grijă de liniștea minții tale – respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare

Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor.

Atletul vieţii duhovniceşti se luptă să alunge gândurile pe care cel rău i le presară pe cale cu scopul de a-i zdruncina unitatea lăuntrică a puterilor sufletului şi de a-l îmbolnăvi. Ţelul Ortodoxiei, care este o ştiinţă psihoterapeutică, este acela de a vindeca sufletul bolnav, iar dintre alternativele de tratament, pe primul loc se află paza minţii, respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare, precum şi străduinţa de a le „ucide” înainte de a intra pe „poarta inimii”.

Mai pe larg despre isihie ne vorbesc Sfinţii Varsanufie şi Ioan: „Ce este liniştea? Ea constă în a-şi aduna cineva inima în ea însăşi, oprind-o de la a da şi a lua şi de la dorinţa de a plăcea oamenilor şi de la celelalte lucruri. Când Domnul a ruşinat pe cărturar cu pilda celui căzut între tâlhari şi l-a întrebat: «Cine a fost aproapele?», acela a răspuns: «Cel ce a făcut milă cu el» (Luca 10, 37). Dar şi Domnul însuşi a zis: «Milă voiesc, şi nu jertfă» (Matei 9, 13). Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor. Dar când te socoteşti pe tine ca pe unul care ai întrecut, chipurile, măsura, află că şi ceea ce aveai, ai pierdut. Deci, nu umbla nici înlăuntru, nici în afară, ci începe de la mijloc, înţelegând care este voia Domnului, «că zilele sunt rele» (Galateni 5, 16)”.

Sursa: Parintele Daniel de la Rarau, Gandurile bune in viata crestinului ortodox. Viata ca o praznuire duhovniceasca.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu)

ortodoxia.me