Alex Donovici, cunoscutul jurnalist și autor de cărți pentru copii. a trecut recent printr-o experiență complet neașteptată, chiar în timpul unei vacanțe în Egipt. Acesta a rămas fără 120 de euro, după ce a fost păcălit de un localnic din Cairo. Deși inițial s-a oferit să ajute, ulterior egipteanul a cerut bani pentru gestul făcut.
După cele întâmplate, Alex Donovici a dezvăluit toate detaliile prin intermediul unui mesaj publicat pe pagina sa de Facebook.
Ce a pățit Alex Donovici, un cunoscut scriitor român, într-o vacanță în Egipt! Avertismentul transmis pentru români
Îndrăgitul autor de cărți pentru copii și-a luat recent prin surprindere urmăritorii atunci când a povestit cum a fost păcălit de un egiptean, în timpul vacanței sale în Cairo, dorind astfel să avertizeze românii, ca să nu pățească și alții la fel ca el.
„Mvai, ce „țeapă” ne-am luat... Vă dau gratis un pont care pe noi ne-a costat 120 de euro. Însă trebuie să promiteți că nu veți judeca un popor prin prisma unui individ ori a unor indivizi. Nici mie nu îmi place când românii sunt judecați de alții din cauza hoților, cocalarilor ori pițipoancelor.
Ca să nu plec cu o impresie greșită despre Cairo, am vrut să facem o plimbare la pas într-o zonă mai frumoasă a orașului. M-am documentat un pic și am ajuns la concluzia că e bine s-o luăm la picior pe strada Talaat Harb, cu plecare din piața Tahrir.
Ne-a lăsat în piață un Uber care a plecat de pe loc pe când Cristina avea doar un picior în mașină - noroc că nu a pățit nimic - și am intrat pe Talaat Street. Urma să fie - conform documentării, o plimbare pe o stradă cu multe clădiri frumoase stil Bele Epoque, cu magazine vechi, restaurante și cafenele.
Nu am făcut 300 de metri că a trebuit să traversăm o străduță, evident fără semafor funcțional și cu același trafic nebun care e în mai tot orașul.
Mă uitat cu atenție la mașini, să prind o breșă în ele și să traversăm în siguranță. Când mă abordează un domn. Cel din fotografie. Îmi zice:
- Pot să vă ajut?
- Nu, mulțumesc.
- Nu doresc bani, sunt doctor. Vreau doar să vă ajut.
Mi-a spus și a zâmbit. Domnul doctor avea 60-65 de ani, cam un metru 70, îndesat, păr cărunt, ochi albaștri,ocjelari cu ramă transparentă, sacou, cămașă, pantaloni de stofă, pantofi. Nu, nu arăta ca cineva care are nevoie de bani.
- Nu sunt doctor-medic, ci doctor în științe agronomice, a completat zâmbind. Soția mea e însă medic pediatru. Iar una din fiice e medic dermatolog. Am 2 fete și doi băieți, 6 nepoț până acum, cea mai mică fată se mărită mâine.
- Felicitări!, am spus noi toți trei în cor, Cristina, Alexandra și Alexandru.
- Mulțumesc! Avem peste 100 de invitați. La Marriot o ținem. Vreți să veniți?
- Nu, mulțumim, mâine plecăm.
- De unde sunteți?
- Din România.
- Serios? Cunosc foarte bine Bucureștiul. Peste trei luni merg acolo, am o conferință la Universitatea Agronomică.
- Felicitări!, am zis noi din nou.
- Da, cultiv flori. Flori medicinale. Avem o fermă cu 300 de hectare de flori. Este cam la 120 de kilometri de Cairo. Va invit acolo! Veți fi oaspeții mei! Ospitalitate eigpteană!
- Mulțumim!, am spus mișcați în mod real de amabilitatea omului.
Uite, ne gândeam, un necunoscut atât de deschis, de prietenos. El a continuat:
- Ce faceți aici?
- Doar ne plimbăm.
- Aaaaa, nu e bine pe strada asta. E prea mult trafic. Nu departe de aici e o zonă pietonală superbă. Fără mașini, cu cafenele, un părculeț. E foarte aproape, hai, vă conduc până în apropiere, am drum încolo.
- Cristina, mergem?, mi-am întrebat soția.
- Mergem, a aprobat ea speriată de traficul zonei.
Am trecut bulevardul pe urmele noului nostru prieten care a oprit mașinile cu mâna ridicată și am intrat pe o străduță fără oameni, fără trafic.
- Uite, aici e biroul meu!, ne-a arătat un magazin. Vă rog să intrați să vă dau o carte de vizită. Să aveți contactul meu pentru când mai veniți. Vă rog!
Nu am putut refuza, firește, un bunic doctor în agricultură atât de amabil.
În magazin erau pictori pe papiruș, de duzină aș zice, și alte suveniruri. S-a așezat la un birou și a strigat ceva în arabă. Apoi ne-a pus pe masă două foi de papirus mici, cât o foaie de caiet, pictate cu ceva motive egiptene.
- Cadou din partea mea! Vă rog să le acceptați! Sunt pentru nunta fetei mele!
Am acceptat impresionați cu o aplecare a capului. Ce drăguț era domnul doctor!
- Ospitalitate egipteană!, a mai strigat el o dată.
Chiar atunci a coborât de undeva o doamnă cu o tavă pe care erau trei ceșcuțe de ceai.
- Vă rog, beți, e făcut din plante de la ferma mea!
Puteam să refuzăm?! Nu aveam cum. Am gustat, deși nu prea ne era de ceai și am fi vrut să plecăm la plimbare.
- Cum vă cheamă? Vreau să vă scriu numele în arabă pe papirus. Să aveți amintire de la mine! Ospitalitate egipteană!
- Alexandra, Cristina și Alexandru.
- Foarte frumoase nume! Mai trebuie un papirus! Vă rog să vă alegeți încă unul, sunteți trei.
Cristina a mai ales un papirus mic. El a început să ne scrie numele. Atunci am făcut poza pe care o vedeți, total emoționat de așa poveste frumoasă pe care o trăim.
A scris numele și ne-a arătat apoi niște sticluțe pe un raf de striclă.
- Sunt esențe de parfum. Eu le fac, la ferma mea de flori! Fără chimicale, fără alcool. Export și în Paris, le dau foarte ieftin. 30 de lire egiptene un gram. Vă dați seama?! Atât de ieftin! Vă rog să încercați!
A scos niște dopuri și, nevând cum să refuzăm un doctor în agricultură care își mărita fiica mică mâine, i-am întins încheieturile. Ne-a dat cu vreo trei parfumuri.
- Care vă place?, a întrebat.
Cristina și Alexandra i-au indicat unul.
- Minunat! Se numește Floarea Dsesertului! E rar! Vă ofer o sticluță!
Și imediat a turnat dintr-o sticluță mare în una mică. Deja simțeam ceva... Ce nu îmi plăcea. M-am ridicat și am întrebat mai mult de formă, pentru că așa se cuvenea:
- Vă datorăm ceva? Noi trebuie să plecăm.
Bunul doctor în agronomie s-a ridicat, a luat un calculator și a zis așa:
- 1 gram de parfum e 30 de lire, aveți aici 100 de grame, 3 mii de lire.
2 papirusuri pe care v-am scris numele sunt alte 3 mii de lire. Unul vi-l dau gratis, că mâine se mărită fata mea!
Poate șocați, poate blocați, poate doar dorind să plecăm, poate duși aici cumva cu voia noastră și puși în fața faptului împlinit, am plătit. Cu cardul.
Adică aproximativ 120 de euro pentru un parfum pe care nu l-am căutat și 2 pairusuri mici pe care nici măcar nu le-am ales noi...
M-am enervat îngrozitor abia după ce am ieșit. Cum de am fost atât de gâscă la 50 de ani? Cum de am pus botul deși sunt jurnalist? Cum de nu am refuzat și nu am ieșit când a venit vorba de bani? Cum de nu am negociat măcar?!?!?! Recunosc, nici nu aș fi vrut s-o expun pe Alexandra unui scandal. „Bunicul” mai avea ceva angajați pe acolo. Unul a venit cu POS-ul, altul l-a întrebat ceva, erau mai mulți.
Ăsta e pontul. Nu vă lăsați abordați de necunoscuți în țări străine, chiar dacă arată ca un venerabil doctor în agronomie.
Sunt sigur că bunul doctor bunic face faza asta des. Având un magazin într-o zonă făr trafic pândește turiști și le bagă povestea asta. Ca un păianjen care își țese pânza. Sunt sigur că absolut totul a fost minciună.
Dar încă o dată vă rog, nu judecați doar prin prisma acestor oameni o nație. Am întâlnit aici și persoane absolut minunate”, a fost întâmplarea neobișnuită trăită de Alex Donovici în timpul vacanței sale în Egipt.
Așa cum era de așteptat, reacțiile nu au întârziat să apară și nu puțini au fost cei care au transmis mesaje prin intermediul cărora au dezvăluit experiențe similare trăite în alte țări în care au călătorit.
Prima generație din istorie care va fi mai puțin inteligentă decât cea a părinților. Ce cauzează fenomenul îngrijorător... Costul real al „substanțelor chimice eterne”. Ce sumă enormă va pierde Europa din cauza lor până în 2050...
