În data de 22 august 2023, tribunalul Argeș a decis eliberarea condiționată a fostului polițist Cristian Cioacă, care și-a ucis soția (Elodia Ghinescu) și a fost condamnat la 16 ani și 8 luni de închisoare. După ce a executat mai ien de un deceniu din pedeapsă, acesta a fost eliberat condiționat.
Descoperă ce mai face și cu ce se ocupă acesta în prezent, dar și care este motivul pentru care s-a întors recent la penitenciarul Mioveni.
Ce mai face și cu ce se ocupă Cristian Cioacă, fostul soț al Elodiei, în prezent. De ce s-a întors la penitenciarul Mioveni
După ce a fost eliberat din închisoare, pe data de 22 august 2023, viața lui Cristian Cioacă s-a schimbat radical. Fostul soț al Elodiei Ghinescu este în prezent angajat la o firmă de transport și face drumuri naționale și internaționale. Mai mult decât atât, acesta a revenit recent la penitenciarul Mioveni pentru a vorbi deschis despre perioada petrecută de el acolo, în detenție, cu scopul de a promova ideea reabilitării deținuților.
Oficialii închisorii Mioveni l-au descris ca fiind „un om de bază în mai multe puncte de lucru din penitenciar” și au dezvăluit faptul că fostul deținut a scris chiar și o carte, pe care îl încurajează să o publice.
Descoperă în rândurile de mai cum arată Cristian Cioacă în prezent, cu ce se ocupă, dar și alte detalii despre el:
„Puntea spre libertate
Mereu ne-am întrebat ce fac persoanele private de libertate după anii petrecuți în detenție și câte dintre planurile din detenție reușesc să le ducă mai departe atunci când revin în societate.
Persoanele aflate în detenție se confruntă cu numeroase provocări în momentul liberării: stigmatizarea socială, dificultatea de a găsi un loc de muncă, restabilirea relațiilor familiale și adaptarea la schimbările din comunitate.
Cu toate că, în România, rata recidivei a scăzut semnificativ în ultimii ani, studiile ne arată că infracțiuni precum furtul calificat sau conducerea vehiculelor fără permis au o probabilitate de recidivă de 87–92%, în timp ce infracțiunile violente, cum ar fi omorul sau violul, au o rată mult mai scăzută, între 38% și 51%.
În ansamblu, datele arată o tendință bună, dar și că e nevoie de o reformă reală în sistemul penitenciar pentru a dezvolta progresul.
Proiectul de astăzi a venit ca un răspuns la o nevoie reală: aceea ca persoanele private de libertate să aibă un model pozitiv.
A fost o întâlnire între cei care urmează să fie puși în libertate și cei care au reușit să se reintegreze cu succes.
Un dialog sincer, cu sprijin emoțional, sfaturi practice și povești de viață care inspiră.
În penitenciar, noi nu oferim doar locuri de muncă, programe și consiliere. Încercăm să dăm fiecărei persoane un sens, un scop și să arătăm că disciplina poate fi un factor motivant și plăcut, care să conducă la un stil de viață mai bun.
Astăzi, am avut alături de noi trei foști deținuți ale căror povești ne-au atins pe toți.
L-am ascultat pe domnul Cristoloveanu Aurel, un om cu o viață plină de încercări.
A crescut în orfelinat, a fost abandonat de familie, dar a avut credința și speranța că într-o zi viața lui se va schimba.
A vorbit deschis despre greutăți, dar și despre lucrurile bune pe care le-a descoperit când a decis să-și schimbe viața. A plâns de foame, la propriu, dar nu a încetat niciodată să vadă partea bună din viață. Astăzi muncește și este omul de bază al unei fundații.
Ne-a spus, cu bucurie, că a cunoscut o femeie minunată cu care s-a căsătorit și că, deși boala i-a răpit-o, este recunoscător că a putut să-i fie alături până la capăt.
Alături de noi a fost și domnul Marin Marian Alin, care și-a pus povestea în paginile unei cărți: „Jurnalul detenției mele”.
Ne-a făcut să zâmbim povestindu-ne unde ascundeau unii carnea macră sau cum „piețele” dispuse la camerele de deținere necesitau coordonare atentă între deținuți.
Ne-a vorbit despre cum și-a făcut planuri de viață în penitenciar și despre adrenalina simțită în ziua liberării.
A depus 101 de cereri de angajare pe diferite site-uri și a așteptat, zi de zi, să fie sunat. N-a fost ușor, luni întregi nu a venit niciun telefon. Dar a continuat să spere și să-și îndrepte pașii greșiți din trecut.
Astăzi scrie volumul al doilea și suntem curioși să vedem cum arată libertatea prin ochii lui.
Ultimul a fost domnul Cioacă Constantin Cristian, un om cunoscut publicului larg, care a petrecut mai bine de 10 ani în unitatea noastră. În tot acest timp, a fost omul de bază în mai multe puncte de lucru din penitenciar.
Dacă timp de un deceniu a privit zilnic pădurea din spatele închisorii, astăzi conduce prin toată lumea, fiind angajat la o firmă de transport.
Și pentru el, începutul a fost greu, mulți îl refuzau spunând: „Aaa, e vorba de tine... pas”. Dar nu a renunțat.
Libertatea de a privi altundeva decât spre acea pădure îi aduce azi o bucurie imensă.
Ne-a spus că și el a scris o carte, o ține în mașină și se uită la ea în fiecare zi.
L-am încurajat să o publice și să folosească timpul pentru a fi o voce activă în schimbarea percepției societății asupra foștilor deținuți și, poate, chiar a societății în ansamblu.
Nu încetăm să credem că societatea evoluează, iar esența schimbării stă în capacitatea și dorința de a influența pozitiv comunitatea prin activități constructive, așa cum a fost și cea de astăzi.
Pagină cu pagină, scriem propria poveste. Iar mesajul de astăzi este despre o punte spre libertate.
#PenitenciarulMioveni”, a fost mesajul publicat pe pagina oficială de Facebook a Penitencioarului Mioveni.
Noua metodă de înșelătorie, folosită în parcări! Tot mai mulți români întorși din vacanțele din Bulgaria sunt păcăliți... Un fost director Google avertizează că urmează „15 ani de distopie”. De vină pentru schimbare nu ar fi AI...