La 40 de zile de la Nașterea Domnului, creștinii ortodocși prăznuiesc, pe 2 februarie, Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea comemorează momentul în care Hristos este adus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și de Iosif pentru împlinirea rânduielilor Legii conform căreia orice întâi născut de parte bărbătească trebuie să afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere.
Potrivit scrierilor bisericești, aceștia au fost întâmpinați de dreptul Simeon si prorocita Ana. Simeon l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a zis: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel“ (Luca 2, 29-32). În acea zi, dreptul Simeon a trecut la Domnul, conform crestinortodox.ro.
Apoi, așa cum spune obiceiul, pruncul a fost răscumpărat prin jertfirea celor două turturele, de către părinții Lui după trup, Iosif și Maria. Astfel, Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a ramas ca pilda și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.
Cele mai importante cinci superstiții respectate de creștini de Întâmpinarea Domnului
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lunii februarie, cand aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu faclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor, relatează sursa menționată anterior.
În Răsărit această sarbatoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, începand din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua data a sărbătoriri Nașterii Domnului).
În popor, este cunoscută și drept Ziua Ursului sau Stretenie, iar ziua de 2 februarie este încărcată cu superstiții de Întâmpinarea Domnului. Spre exemplu, dacă în acastă zi este cald, atunci, în cursul anului, va fi o vară călduruoasă și îmbelșugată
Un alt obicei de Întâmpinarea Domnului este „Târcolitul viilor”. Potrivit crediței populare, în ziua de 2 februarie, capul familiei trebuie să meargă la vie cu un caltaboș și o sticlă de vin pentru a oficia un ritual.
După ce ocolește via de trei ori, pune în fiecare colț al podgoriei o bucată de caltaboș, după care tăie o coardă de viță de vie pe care o unge cu funingine. La final, bea din vin și rostește: „Doamne, să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari!”.
Citește și: Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul. Se spune că face minuni în zi de sărbătoare
Alte superstiții de Întâmpinarea Domnului sunt legate de animalele din ogradă. Se crede că dacă pe 2 februarie, bea un bou apă din streașina casei, înseamnă că anul va fi unul cu mană pentru albine și oi. De asemenea, dacă, în cursul zilei de Stretenie, animalul bea apă din urma lui, atunci este semn iarna se apropie de final.
O altă superstiție de Întâmpinarea Domnului extrem de importantă pentru creștinii ortodocși este legată de muncă. Potrivit credinței populare, cei care lucrează în această sfântă zi de sărbătoare se vor îmbolnăvi și vor avea un sfârșit chinuitor.
Tot de Stretenie este interzis și tăiatul cu foarfeca. Cei care fac acest lucru vor fi invadați de gândacii foarfecari, mai spune una dintre multele superstiții de Întâmpinarea Domnului.
Pentru ce foloseau bătrânii grăsimea ursului
Se crede că în data de 2 februarie, dacă iese ursul din bârlog și își vede umbra, animaul sălbatic întoarce înapoi în bârlog și mai doarme, semn că primăvara se lasă așteptată. Dacă, însă, nu își vede umbra, acesta rămâne afară și vremea este frumoasă și se încălzește.
Mai mult decât atât, în vechime, bătrânii foloseau grăsimea ursului ca ritual pentru sănătate. Convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs și făceau acest ritual mai ales asupra copiilor ca să fie sănătoși.
Citește și: Sărbători ianuarie 2024. Calendar creștin ortodox complet
De asemenea, pe 2 februarie, în ziua Ursului, bolnavii de „sperietoare” erau tratați prin afumare cu păr de urs.
