Drama actorului Björn Andrésen, cunoscut drept "cel mai frumos băiat din lume". Ce dependențe l-au condus spre eșec

Björn Andrésen a devenit celebru la vârsta de 15 ani datorită rolului său din filmul “Moarte la Veneția”. Viața lui s-a schimbat mult de la debutul carierei sale.

Björn Andrésen, care la vârsta de 15 ani a fost numit “cel mai frumos băiat din lume”, s-a confruntat cu multe dependențe și a dus o viața grea.

Regizorul Luchino Visconti l-a ales pe Bjorn pentru rolul băiețelului Tadzio și datorită lui filmul a fost un real succes. Cu toate acestea, un nou documentar a scos la iveală detalii mai puțin știute despre viața tânărului actor.

În 1971, când a avut loc premiera mondială a filmului “Moarte la Veneția”, la Londra, în fața Reginei Elisabeta a II-a și a Prințesei Ana, regizorul Visconti l-a numit pe actorul suedez “cel mai frumos băiat din lume”, acoladă ce i-a făcut mulți critici să judece cu atenție aceste cuvinte.

La 15 ani, a uimit o lume întreagă cu frumusețea lui

Băiatul cu păr blond a fost asemănăat cu lucrarea lui Michelangelo numită David, fiind de o frumusețe nepământeană. Astfel, tânărul în vârstă de 15 ani a devenit superstar peste noapte, fiind extrem de lăudat pentru trăsăturile sale.

Un nou film documentar intitulat “Cel mai frumos băiat din lume” a scos la iveală mai multe detalii despre cum a decurs viața lui după ce a devenit celebru în urma rolului său de succes.

Se pare că documentarul arată că Andresen ar fi fost mult mai fericit dacă nu l-ar fi cunoscut niciodată pe regizorul Visconti, pe care l-a numit “prădător cultural”, potrivit Daily Mail.

Regizorul ar fi fost criticat pentru faptul că l-a tratat pe adolescentul de 15 ani ca pe un obiect, apreciându-l doar pentru frumusețea lui, dar nu și pentru talentul actoricesc. Actorul suedez s-a simțit exploatat.

Documentarul a scos la iveală lucruri mai puțin etice despre producția și organizarea echipei care a contribuit la filmarea acestei faimoase pelicule. Filmul “Moarte la Veneția” a scos la iveală cultul homosexualilor. Se pare că Visconti era și el gay și chiar susținea că ar fi avut o relație cu regizorul Franco Zeffirelli.

Când s-a filmat pelicula, Visconti avea 63 de ani. Majoritatea bărbaților din echipa de filmare și producție erau, de asemenea, homosexuali, dar tânărul actor suedez, în vârstă de 15 ani, nu era gay. Indiferent care ar fi fost preferințele sale sexuale, Andresen era extrem de tânăr pentru a fi obiectificat pentru felul în care arăta.

Documentarul care scoate la iveală drama lui Björn Andrése

Visconti îl lua pe tânărul actor în cluburi de noapte cu el și se lăuda cu frumusețea lui în fața oamenilor înstăriți pe care îi cunoștea în Franța și Italia, ca și când ar fi purtat o bijuterie scumpă.

Bjorn era orfan și avea nevoie de sprijinul unui adult pentru a se propulsa în carieră. Tânărul actor locuia cu bunica lui, ea fiind cea care îl încurajase să accepte rolul. După filmul “Moarte la Veneția”, Bjorn s-a confruntat cu depresia și a luptat ani la rând cu dependența lui de alcool.

Acum, în vârstă de 66 de ani, Bjorn locuiește singur și se simte ca un suflet rătăcit. Atunci când a făcut ședința foto pentru filmul care l-a făcut celebru și a văzut cum toți ochii erau ațintiți asupra lui, Bjorn a spus: “Se simțea de parcă eram survolat de lilieci. Îmi trăiam propriul coșmar. Eram un obiect sexual”.

Actorul suedez a povestit în noul documentar că viața lui a fost marcată de suferință și tragedie. El nu și-a dorit să fie actor, ci pianist, dar bunica lui nu i-a permis să își urmeze visul.

În ciuda tuturor avansurilor primite de la bărbați înstăriți, actori și regizori, Andresen nu a cedat. Cu toate acestea, pe când avea 20 de ani, el a recunoscut că nu era sigur de preferințele sale sexuale tocmai pentru că el crescuse în preajma multor homosexuali.

În 1984, el s-a căsătorit cu o poetă pe nume Suzanne Roman și împreună au avut o fată, Robine. Din nefericire, câțiva ani mai târziu când s-a născut și Elvin, cel de-al doilea copil, acesta a decedat la doar 9 luni.

Chiar dacă nu a avut nicio implicare, Bjorn s-a învinuit mereu pentru moartea fiului său. După moartea fiului său, el a dispărut din viața publică și a renunțat la cariera de actor, devenind profesor.

Actorul suedez încă încearcă să își găsească liniștea și se bucură de faptul că dependeța lui de alcool a putut fi anihilată și în prezent de plânge doar de fumatul excesiv.