Top 10 Cernobîl: cinci adevăruri și cinci falsuri din serial

Au trecut deja câteva săptămâni de la finalul Chernobyl, dar serialul celor de la HBO continuă să genereze foarte mult interes și dezbateri online. Ajută și faptul că este considerat cel mai bun serial din toate timpurile pe IMDb.

Au trecut deja câteva săptămâni de la finalul Cernobîl, dar serialul celor de la HBO continuă să genereze foarte mult interes și dezbateri online. Ajută și faptul că este considerat cel mai bun serial din toate timpurile pe IMDb.

Indiferent dacă ți-a plăcut sau nu, Cernobîl este un serial impresionant, în a cărui realizare s-au investit foarte mulți bani. O parte semnificativă din sumă a avut ca scop asigurarea acurateții evenimentelor relatate. În mod previzibil, de dragul filmului, s-au modificat și câteva particularități față de evenimentele reale. Pornind de părțile bune și mai puțin bune ale show-ului HBO despre Cernobîl, ar fi de interes un top 10 Cernobîl cu o colecție de adevăruri și falsuri din mini-seria de cinci episoade.

10. Chernobyl – suferința oamenilor, reală

Serialul celor de la HBO a făcut o treabă foarte bună în ecranizarea suferinței celor care au locuit în apropierea centralei de la Cernobîl. Primii care au ajuns la fața locului au murit aproape în totalitate și foarte mulți s-au îmbolnăvit ulterior, iar show-ul a fost construit în jurul acelei drame care reușește să treacă de ecran.

9. Chernobyl – amenințările cu moartea pentru muncitori, false

De foarte multe ori în serial se insistă pe faptul că dacă cineva nu-și face treaba, riscă să-și piardă viața. Ești tentat să crezi că, de la muncitori și până la soldați, toți trăiau cu frica că ar putea fi împușcați. Într-un articol recent din publicația The New Yorker, istoricul Masha Gessen atrage atenția că acea situație nu mai exista în anii 80, când oamenii erau deja educați în acest sens. Abuzul de cuvântul ”tovărașe” la fiecare câteva momente, împreună cu amenințările erau mai degrabă specifice Uniunii Sovietice din anii `30, decât `80.

8. Chernobyl – mușamalizarea dezastrului, adevărată

Din primele momente ale show-ului și până la ultimele, s-a insistat mult pe faptul că autoritățile de la Kremlin își doreau că accidentul să fie dat uitării și nimeni să nu știe cu acuratețe cât de gravă este situația în cazul dezastrului nuclear de la Cernobîl. Mecanismul birocratic recreat în film și sistemul de pasare a vinei de la unul la altul erau specifice acelei perioade din URSS.

7. Chernobyl – procesul de la final, fals

În ultimul episod al serialului, este prezentat un proces prin care privitorul să înțeleagă mult mai bine evenimentele și particularitățile tehnice care au dus la provocarea dezastrului de la Cernobîl. Acela nu a existat în realitate în acea formă. A existat un alt proces care s-a desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni, la care Valery Legasov nu a fost prezent, dar la care, au existat mărturii din partea multor persoane ce lipsesc din povestea filmului.

6. Chernobyl – elicopterul prăbușit în intervenție, adevărat

În momentul în care cele două personaje principale se apropie de Cernobîl, Legasov îl roagă pe pilotul elicopterului să nu se apropie foarte mult de locul tragediei. Argumentul era că nivelul de radioactivitate din zonă ar putea duce la prăbușirea aparatului pentru că interferează cu aparatura de la bord.

În serial, un elicopter se apropie foarte mult de suprafața reactorului care a explodat pentru a turna nisip și se prăbușește, ducând la decesul celor de la bord. Asta s-a întâmplat și în realitate, dar motivul a avut legătură cu atingerea unei macarale de la locul incidentului, care nu s-a văzut din cauza fumului.

5. Chernobyl – Ulana Khomyuk, falsă

Dacă te uiți la informațiile desfășurate pe genericul ultimului episod, vei vedea personajul interpretat în serial de Emily Watson nu a existat în realitate. În schimb, Ulana Khomyuk întruchipează foarte multe persoane care au participat împreună la investigația pentru a afla ce s-a întâmplat la Cernobîl. Astfel de practici sau libertăți creative sunt comune în filmele și seriale inspirate din fapte reale.

4. Chernobyl – viața anilor `80 din URSS, adevărată

Foarte mulți au lăudat modul în care este reprodusă în film viața din anii `80 din Uniunea Sovietică, iar motivele sunt multe. De la blocuri și îmbrăcămintea oamenilor, până la centrala efectivă, toate sunt foarte aproape de realitate acelor ani. Întreaga estetică a filmului este cât se poate de corectă, ignorând anumite stereotipuri despre ruși care s-au propagat în occident în ultimele decenii.

3. Chernobyl – accentele și limba din film, false

Acest detaliu nu ar trebui să vină ca o surpriză majoră, dar s-ar putea să fie un pic ciudat. Niciun personaj din film nu vorbește în altă limbă decât engleză, iar până și varietatea accentelor de engleză este una surprinzător de mare. Unii vorbesc cu un accent britanic, alții irlandez, în timp ce Stellan Skarsgård pare să-și aducă rădăcinile suedeze în interpretare. Una peste alta, decizia de a nu folosi actori ruși sau ucrainieni în Chernobyl a fost una inspirată. Indiferent care ar fi fost bugetul din spate, show-ul ar fi ajuns la un public mult mai restrâns dacă nu era în engleză.

2. Chernobyl – scafandri, adevărați

Într-un moment cheie al peliculei, trei scafandri se duc într-o misiune aparent sincigașă în centrala de la Cernobîl. Conform mai multor relatări, din cauza radiațiilor, cei trei au murit la câteva săptămâni după intervenție. În scenele de după genericul ultimul episod se atrage atenția asupra faptului că doi dintre ei mai trăiesc și astăzi. Craig Mazin, creatorul show-ului, a insistat pe acest detaliu și într-un interviu acordat publicației Vox.

1. Chernobyl – radiațiile contagioase, false

În mai multe episoade din serial, vedem asistenți și medici din spitale care se protejează de persoanele iradiate prin intermediul unor folii de plastic de dimensiuni generoase. Unul dintre personajele principale pare să fi fost infectat cu radiații de la persoana iubită aflată în spital. În realitate, radiațiile nu sunt molipsitoare de la om la om, mai ales după ce toate hainele radiate și orice alte echipamente au fost eliminate. Aceasta din urmă era o practică obligatorie la intrarea pacienților în spital. Mai degrabă, reversul ar fi fost valabil. Persoanele radiate stăteau după plase de plastic pentru a-și proteja sistemul imunitar slăbit, din cauza infecțiilor care existatu în spital.