In India, la lasarea serii, copacii de tamarind sunt ocoliti cu mare bagare de seama. Nimeni nu indrazneste sa se apropie de ei sau sa doarma sub coroana lor bogata, care ar face ca intunericul sa fie mai adanc sau somnul mai dulce.
De mici copii, indienii au fost invatati ca intre crengile mari de tamarind se ascund noaptea toate duhurile pamantului si nimeni nu trebuie sa le deranjeze odihna.
Pentru ei, aceasta ar fi cea mai mare nebunie pe care ar putea sa o faca cineva. De altfel, nici o planta nu-si gaseste locul sub falnicul tamarind. Nimic nu creste, nimic nu infloreste. Exista insa o explicatie stiintifica pentru acest fenomen: tamarindul prefera solurile foarte acide, unde prea putine alte plante s-ar simti in largul lor.
Desi nativ din Africa incinsa de soare, tamarindul este astazi cultivat in aproape toata Asia, dar si in America de Sud. Este genul de planta versatila, folosindu-se toate partile sale.
Din trunchiul lemnos se face mobila, frunzele mai mici sau mai tinere se pun in salate (au un gust acrisor, foarte placut), pastaile (lungi de pana la 15 centimetri) se folosesc in alimentatie, medicina si pentru imprimarea tesaturilor, iar florile, ce pot fi rosii si galbene, se adauga in componenta sosurilor, a salatelor, gemurilor si siropurilor (de altfel, sunt considerate o importanta sursa de miere). Ceaiul din flori de tamarind este, de asemenea, foarte pretuit in Asia.
Cum pastaile de tamarind au ajuns si in magazinele din Romania, este bine de stiut ca ele va pot face zilele mult mai... savuroase. Cand sunt coapte au o puternica culoare maronie si pot fi rupte usor in mana.
Inauntru se afla un miez moale (asemanator in materie de consistenta celui de curmale, dar cu un placut gust dulce-acrisor) si 6-12 seminte. Acestea din urma sunt folosite de copii pentru a juca sah chinezesc, sunt macinate pentru a se prepara un substitut al cafelei sau sunt prajite si savurate in loc de alune.
Si tot din semintele de tamarind se obtine un sortiment de faina excelent pentru prajiturile asiatice, dulci si extrem de aromate. Fructele de tamarind le puteti intalni in stare proaspata, uscata sau sub forma de calupuri (pulpa a fost transformata in pasta), dar si concentrat.
Daca le cumparati proaspete, desfaceti pastaia si indepartati samburii (puteti sa-i prajiti si sa-i adaugati apoi peste o salata verde acrisoara).
Miezul puneti-l intr-un vas si adaugati apa calda. Omgenizati cu mana pana obtineti o pasta lichida (proportia este de o jumatate de cana de apa la 3 pastai de tamarind).
Dupa ce este strecurata se poate adauga la prepararea orezului, a fructelor de mare, salatelor sau sucurilor (daca se amesteca bine cu zeama de limeta, miere, lapte si mirodenii se obtine un tratament eficient si gustos impotriva febrei).
O reteta extrem de simpla de sos presupune folosirea a 8 curmale uscate (sunt lasate la inmuiat in apa calda timp de cateva ore si apoi se mixeaza miezul pentru a se obtine o pasta) si a 120 g pastai de tamarind (se foloseste miezul omogenizat cu apa si apoi strecurat).
Pasta de tamarind se amesteca bine cu 50 g zahar de palmier si se pune la fiert. Cand se raceste se adauga curmalele, sare si putin praf de chili.
Sosul se poate turna peste catofi fierti (s-ar putea chiar sa va indragostiti de gustul lor dulce-acrisor), nuci sau alune prajite si macinate mai mare sau felii rotunde de banane. Un gust exotic pentru un rasfat binemeritat!
citeste si Jurnalul National
foto: elcahya2
La 19 ani, Emma Roberts tine dieta cu sushi... Veste buna: Outox - bautura care reduce alcoolemia...
